La fiecare 30 minute un român moare de infarct!? Peste 150.000 se sting anual. Conform Societății Europene de Cardiologie, la nivel global, infarctul miocardic acut (IMA) – alias atacul de cord este cea mai frecventă cauză de deces printr-o singură boală, iar incidența sa este în continuă creștere.

Nu numai inima “dă semne” diferite de la caz la caz, în atacul de cord acut. Semnele nu sunt mereu cele la care ne-am astepta, de aceea trebuie să le recunoaștem dar și mai mult focusul trebuie să fie prevenția. Ne spune de ce, specialistul ATLAS în cardiologie, Dr Mariana Floria.

Ce este infarctul miocardic acut?

Prin infarct miocardic acut se înțelege suferința mușchiului cardiac (miocard) survenită ca urmare a reducerii semnificative a fluxului sangvin (ischemie) prin una dintre arterele responsabile de aprovizionarea cu sânge a inimii (arterele coronare), cel mai frecvent prin formarea la acest nivel a unui cheag de sânge (tromb).

Deprivarea bruscă a miocardului de oxigen și substanțe nutritive determină alterarea celulelor cardiace din teritoriul vasului ocluzionat, ceea ce poate conduce, în absența dezobstrucției rapide a vasului, la distrugerea ireversibilă a celulelor și la deces prin alterarea funcției de pompă a inimii, prin tulburări grave ale ritmului cardiac sau prin ruptura structurilor anatomice de la nivelul cordului.

S-a demonstrat că în primele 30 de minute de la debutul unei ischemii severe modificările sunt potențial reversibile, după care se instalează moartea celulară (necroză).

Ce determină blocarea (stenozarea) arterelor care conduc sânge la inimă?

La nivelul arterelor coronare are loc, de-a lungul timpului, depunere progresivă de grăsimi care formează depozite cunoscute sub denumirea de plăci aterosclerotice. Plăcile aterosclerotice “vulnerabile” caracterizate prin conținut crescut de grăsimi, cu înveliș subțire, neregulate, instabile pot prezenta rupturi sau fisuri superficiale, greșit percepute de către celulele sanguine responsabile de coagulare drept ruptura vasului. În consecință, aceste celule migrează, formând un cheag de sânge care determină obstrucția completă a vasului și imposibilitatea circulației sângelui dincolo de obstacol.

Simptomele infarctului miocardic acut

Principalele manifestări ale atacului de cord sunt reprezentate de:

Durere importantă, senzaţie de presiune sau disconfort în regiunea precordială, mai ales în partea stângă (dar poate fi pe tot toracele anterior) care poate iradia în mandibulă, la baza gâtului, în brațe (mai frecvent brațul stâng) sau în spate, fără a disparea la medicamente (nitroglicerină) și cu durată mai mare de 20 de minute.
Unii pacienți prezintă simptome mai puțin tipice constând în dispnee (mai ales dacă sunt diabetici), senzație bruscă de slăbiciune sau oboseală, palpitații, sincopă, greață, vărsături, transpirații, confuzie. Aceste simptome asociate cu durere la nivelul stomacului pot crea confuzie cu o criză de ulcer gastro-duodenal.

Este important de precizat că aceste simptome trebuie integrate în contextul istoricului medical. O persoană cu multipli factori de risc cardiovascular precum hipertensiune arterială, diabet zaharat, tabagism, obezitate, hipercolesterolemie, hipertrigliceridemie, istoric familial de boală cardiovasculară prematură (<55 ani la bărbați și <65 de ani la femei) trebuie să se adreseze cât mai repede medicului!

Cum putem preveni apariția unui infarct miocardic acut?

Factorii de risc pentru atacul de cord

Pentru a preveni apariția unui IMA și a reduce riscul de moarte prematură trebuie să combatem principala cauză și anume dezvoltarea plăcilor de ateroscleroză. Apariția acestora este favorizată de:

alimentația bogată în grăsimi;
obezitate;
sedentarism;
consumul excesiv de alcool;
de unele afecțiuni precum hipertensiunea arterială și diabetul zaharat.

Este foarte utilă calcularea riscului individual de evenimente cardiovasculare fatale și non-fatale pe o perioadă de 10 ani în funcție de sex, vârstă, statusul de fumător sau nefumător, tensiunea arterială şi valoarea colesterolului cu ajutorul diagramei SCORE (de mai jos). Un scor de risc mai mare de 5% obligă la corectarea factorilor de risc cardiovascular pentru a reduce riscul de evenimente cardiovasculare.

Calcularea riscului individual de evenimente cardiovasculare fatale și non-fatale

Sursă: researchgate.net

Factorii de risc pentru IMA se împart în două categorii:

Factori de risc nemodificabili: sexul (riscul de IMA este de 3-4 ori mai mare la bărbați decât la femei sub vârsta de 60 de ani pentru ca, peste 75 de ani riscul să devină mai mare la femei), vârsta, antecedentele familiale de boală cardiovasculară prematură, boli asociate precum cele reumatismale (artrita reumatoidă, lupus eritematos sistemic), diabet zaharat, boală renală cronică, sindrom de apnee de somn.

Factori de risc modificabili asupra cărora este imperativ să acționăm pentru a minimaliza riscul de IMA și de deces.

Metode de prevenire a infarctului miocardic acut

Renunțarea la fumat

Fumatul este o cauză cunoscută a unei multitudini de boli, fiind responsabil pentru 50% dintre decesele care ar fi putut fi evitate, dintre care mai mult de jumătate sunt de cauză cardiovasculară. Conform diagramei SCORE, fumatul dublează riscul de deces de cauză cardiovasculară la persoanele peste 60 de ani, în timp ce, la persoanele cu vârsta sub 50 de ani riscul este de 5 ori mai mare la fumători!!!

Riscul asociat fumatului este chiar mai mare în rândul femeilor ca urmare a unor diferențe în metabolismul nicotinei. Fumatul accelerează procesul de ateroscleroză și în același timp are un important efect protrombotic creând astfel premisele necesare apariției IMA.

Beneficiile renuntarii la fumat sunt majore, fiind exprimate printr-o reducere semnificativă a riscului cardiovascular și morbidității încă din primele 6 luni. Așadar, renunțarea la fumat este o condiție esențială pentru a reduce riscul cardiovascular, iar motivația și preocuparea pentru propria sănătate sunt principalele instrumente pentru succes.

De asemenea, diversele metode moderne au crescut mult eficiența sevrajului față de tentativele spontane de abandon al fumatului (45% rată de succes atunci când se asociază psihoterapia și vareniclina față de numai 9% în cazul tentativei spontane).

Adoptarea unor obiceiuri alimentare sănătoase

Atât supraponderalitatea, cât și obezitatea se asociază cu creșterea riscului cardiovascular. Așadar, aportul caloric trebuie să fie adaptat astfel încât să mențină sau să obțină o greutate normală (IMC<25kg/m2), întrucât mortalitatea de toate cauzele este redusă la IMC <25 kg/m2.

De cele mai multe ori, suplimentele nutritive nu sunt necesare în condițiile unei diete echilibrate.

Dieta adecvată întrunește următoarele caracteristici:

acizi grași saturați <10% din aportul caloric, fiind înlocuiți cu acizi grași polinesaturați;
reducerea aportului de acizi grași nesaturați trans <1% din aportul caloric;
<5 g sare/zi;
30-45 g de fibre/zi din cereale, fructe și legume;
200 g de fructe/zi;
pește de cel puțin 2 ori/săptămână;c
onsumul de băuturi alcoolice trebuie limitat la două pahare/zi (20 g alcool/zi la bărbați) și un pahar (10 g de alcool/zi) la femei.

Obiceiurile alimentare influențează riscul cardiovascular, fie prin efect direct asupra unor factori de risc precum colesterolul seric, TA, greutate corporală, diabet, fie independent de aceștia. O dietă adecvată reduce, de asemenea, riscul altor boli cronice, precum diferitele tipuri de cancer.

Una dintre cele mai studiate diete în ceea ce privește reducerea riscului cardiovascular este dieta mediteraneană.

Așadar, se impune ca optimizarea dietei să reprezinte baza prevenției bolilor cardiovasculare. Unele modificări dietetice se vor reflecta în modificarea factorilor de risc măsurabili, precum TA sau nivelul colesterolului seric. Însă, trebuie să avem în vedere că și măsurile dietetice care nu induc modificări ale acestor factori de risc au o contribuția semnificativă în prevenția bolilor cardiovasculare.

Activitatea fizică regulată

Se corelează cu reducerea riscului de infarct miocardic acut atât la persoane sănătoase, cât și la persoane cu factori de risc, precum și la cei cu boli cardiace, în timp ce un stil de viață sedentar induce creșterea riscului cardiovascular. Așadar, activitatea fizică (cel puțin 30 de minute/zi, cel puțin 5 zile pe săptămână) este o modalitate non-farmacologică de prevenție primară și secundară.

Activitatea fizică regulată îmbunătățește perfuzia miocardică, microcirculația și funcția coronariană, are efect antitrombotic, reduce vâscozitatea sângelui, reduce riscul de tulburări de ritm prin modularea controlului autonom. Are efect favorabil asupra factorilor de risc pentru bolile cardiovasculare: previne sau întârzie instalarea HTA la normotensivi și reduce TA la hipertensivi, crește nivelul seric al colesterolului anti-aterogen (HDLc), ajută la controlul greutății corporale și reduce riscul de apariție a diabetului zaharat non-insulino-dependent. Mai mult, s-a dovedit că induce un fenomen de precondiționare ischemică – proces prin care, reducerea tranzitorie, în timpul efortului fizic, a fluxului sanguin la nivelul mușchiului inimii determină creșterea toleranței acestuia la ischemie și reduce efectele dezastruoase ale ocluziei bruște a uneia dintre arterele coronare.

Reducerea stresului psihologic

Există dovezi în ceea ce privește beneficiul combaterii sindroamelor depresive și a anxietății, a stresului psihosocial și pe de altă parte a promovării echilibrului psihologic și a tehnicilor de relaxare în reducerea riscului cardiovascular. Psihoterapia și antidepresivele sunt eficiente și pot fi utilizate în siguranță la pacienții cu factori de risc cardiovascular.

Reducerea valorilor tensiunii arteriale

Hipertensiunea arterială (HTA) a fost asociată o multitudine de afecțiuni severe și debilitante precum IMA, insuficiență cardiacă, accident vascular cerebral (AVC), insuficiență renală, fibrilație atrială și un risc crescut de demență. S-a demonstrat că atât riscul de IMA cât și de AVC crește linear începând de la valori tensionale de 115/75 mmHg. Cu toate acestea, există dovezi puternice care susțin instituirea măsurilor de reducere a valorilor tensionale atunci când acestea depășesc 140/90 mmHg.

Prezența valorilor normal înalte sau crescute ale TA impune inițierea măsurilor nefarmacologice de optimizare a stilului de viață, care nu doar reduc valorile tesionale, dar scad și riscul de infarct miocardic acut și de AVC.

Principalele măsuri de tratament nonfarmacologic se referă la reducerea greutății, program de alimentație hipolipemiantă, scăderea aportului de Na+, activitate fizică regulată, consum moderat de alcool și abandonul fumatului. Modificarea simultană a acestor factori de risc aduce beneficii suplimentare, însă acest obiectiv este, uneori, mai greu de realizat decât menținerea îndelungată a complianței la tratamentul antihipertensiv.

Decizia de inițiere a tratamentului farmacologic este guvernată de riscul de boală cardiovasculară, determinat, la rândul său, de amploarea creșterii tensionale, de prezența afectării de organ țintă și de factorii adiționali de risc cardiovascular. HTA de grad II sau III cu orice nivel de risc cardiovascular impune inițierea promptă a terapiei simultan cu implementarea măsurilor non-farmacologice. Atunci când riscul cardiovascular este mare din cauza comorbidităților (diabet zaharat, boală renală cronică, afectare de organ țintă) este necesară inițierea tratamentului chiar și în HTA de grad I, conform Ghidului de management al hipertensiunii arteriale al Societății Europene de Cardiologie.

Managementul dislipidemiei

Dislipidemia este un factor de risc major pentru bolile cardiovasculare, dar care este modificabil prin adoptarea unor măsuri de optimizare a stilului de viață și/sau urmarea unui tratament farmacologic. Reducerea LDL este obiectivul primar al tratamentului.

Controlul glicemiei

Controlul riguros al glicemiei la diabetici reduce complicațiile microvasculare și implicit riscul cardiovascular, iar tratarea riguroasă a HTA în acest context morbid aduce mari beneficii de protecție asupra consecințelor cardiovasculare ale diabetului zaharat (DZ).

Recomandări:

menținerea valorii HbA1c (care estimează valoarea medie glicemiilor din ultimele 3 luni) < 7%;
în caz de evoluție îndelungată a bolii, poate fi utilă reducerea HbA1c < 6,5%;
evitarea creșterii ponderale;
evitarea hipoglicemiei;
utilizarea metformin ca antidiabetic de primă linie în absența contraindicațiilor;
controlul TA <140/80 mmHg;
ținta LDL <2,5 mmol/L (la cei fără boală aterosclerotică, colesterolul total <4,5 mmol/L , iar la diabeticii cu risc cardiovascular crescut ținta LDL este < 1,8 mmol/L).

De reținut!

este foarte importantă respectarea măsurilor de prevenție în reducerea riscului cardiovascular. Este esenţială reducerea greutăţii, sistarea fumatului, corectarea colesterolului şi trigliceridelor, efectuarea de sport, alimentaţia corectă.
controale regulate la medicul de familie sunt importante pentru combaterea, identificarea şi monitorizarea factorilor de risc.
recunoașterea simptomelor infarctului miocardic și solicitarea ajutorului medical în cazul persistenței acestora mai mult de 15-20 de minute.

Nu uitați că prevenția este esențială. Fie că vreți să reduceți stresul sau să renunțați la fumat ori să aveți o discuție pur medicală, suntem aici pentru bine din timp.

Hipertensiunea arterială | Ce este și cum o previi?

Infarctul miocardic acut – “Când orice minut contează”

Afecţiuni cardiace asociate infecţiei Covid 19

Ești pregătit să începi?