Visăm să fim motivați în orice situație, oriunde și oricum, nu? Dar hai să revenim puțin cu picioarele pe pământ. Nu se întâmplă chiar așa. Dar cum? 🙂 Ne povestește pe larg despre ce e motivația Andrei Alexandrescu, Specialist ATLAS în coaching. Haide, motivează-te și citește tot articolul! 🙂

 

Motivația este sensul în lucrurile pe care le facem și…mișcare.

Subiectul motivației este unul extrem de dezbătut, cercetat și încărcat de nuanțe și cred că ar fi util să vin cu câteva explicații și simplificări. Motivația are un număr infinit de fațete, generate de unicitatea fiecărui individ și de trăsăturile sale psiho-individuale, psiho-sociale, de cultură, mediul în care trăiește și așa mai departe.

După cum ați observat în cărțile cu „iz motivațional”, de dezvoltare personală sau de psihologie pe care le-ați citit, în cursurile/training-urile la care ați participat sau la conferințe pe tema motivației, fiecare entitate poate spune câte un punct de vedere – atât de complex este subiectul. De fapt, nu este neapărat un subiect, este un construct mental – concept încărcat de subiectivitate, prin care explicăm ce se întâmplă în anumite situații – nu merge să ne motivăm pe bază de rețete.

 

Primul aspect al motivației – De ce facem ceea ce facem?

Dacă vă întreb – „când v-ați simțit super-motivați, văzând de sus întreaga voastră viață până în prezent?”, sunt sigur că veți găsi câteva perioade sau întâmplări care vă vor aduce zâmbetul pe buze. De asemenea, dacă vă întreb „de ce ați fost motivați atunci?”, veți începe să descrieți ce anume v-a adus vouă toată experiența respectivă, ce ați putut crea sau aduce societății, ce apreciere ați obținut din partea celorlalți și cum v-ați schimbat, într-un fel sau altul, imaginea despre sine („făcând acele lucruri am devenit mai bun, mai deschis, mai conștient etc.”).

Acesta, din punctul meu de vedere, este un element deosebit de important în motivația individuală – „de ce facem ceea ce facem?”, care este sensul activităților noastre?

Vă dau un exemplu recent din intervenții de coaching cu persoane care s-au apucat de afaceri, sau antreprenoriat, dacă vreți așa. Am investigat ce anume îi motivează pentru a face lucrurile pe care le fac, iar răspunsurile au fost semnificativ diferite:

  • Prima persoană a spus, pe scurt, că și-a dorit să înceapă pe cont propriu pentru a-și pune ideile în aplicare exact așa cum îi vin, fără alte blocaje din partea superiorilor, pentru că astfel simte că poate aduce cea mai mare plus-valoare prin activitatea sa. Activând pe zona de servicii, dorința primară era să-și facă clienții fericiți prin implementarea unor metode de lucru superioare față de cele regăsite pe piață și să devină un etalon al seriozității și satisfacției clienților.
  • A doua persoană a răspuns că, sub influența cursurilor nenumărate pe zona de antreprenoriat la care participase, și-a dat seama că prin acest mijloc poate să se lanseze pe cont propriu și să nu mai aibă șefi. Își poate face programul cum dorește și poate câștiga sume de bani care variază în funcție de efortul depus.

Nu voi trage eu concluzia asupra motivației după aceste exemple, însă doresc să vă întreb pe voi – Cine credeți că se trezea cu drag de dimineață și căuta noi oportunități? Care persoană este mai înclinată să se proiecteze către viitor și să depășească obstacolele? Cine credeți că avea o atitudine mai deschisă către dezvoltare și creație? Cine are un motiv bine întemeiat pentru a face ceea ce face și care sunt efectele unui astfel de motiv? Care credeți că sunt stilurile în care cele două persoane comunică potențialilor clienți despre activitatea lor cu scopul de a-i aduce către ei?

Hai să luăm în considerare, de exemplu, un hobby – dacă eu vreau să învăț să cânt la chitară și am o dorință mare de a reproduce niște piese preferate, conștientizez că învățarea unui instrument, datorită complexității, e un exercițiu bun de dezvoltare personală (tenacitate, ambiție, autocunoaștere) și chiar îmi imaginez că voi cânta cu o formație pe o scenă, voi fi mai motivat decât, să zicem, o altă persoană care și-a propus să învețe doar că i se pare „cool”, și atât?

După cum observați în acest exemplu, tot real, sunt foarte multe elemente care influențează motivația:

  • ambiție,
  • talent,
  • satisfacția personală și profesională,
  • recunoașterea primită din partea celorlalți,
  • viziunea avută,
  • nevoile individuale și altele.

 

Cel de-al doilea aspect este legat de etimologia cuvântului motivație, care vine din latină, de la „movere”.

Motivația este, dintr-un punct de vedere, forța care te mișcă într-o direcție sau alta.

Dar hai să o vedem și din altă perspectivă. Avem în jurul nostru persoane care spun „vreau să fac mai multe lucruri/să schimb job-ul/să dezvolt hobby-uri noi, dar nu-s motivat”. Aici observăm că în cap există conceptul de motivație, însă nu prea mișcă persoanele în direcția dorită. De ce?

Păi simplu – pentru că nu am început „să ne mișcăm”, adică să începem de undeva, cât de mic.

De ce nu începem să ne mișcăm rezidă nu din actul în sine, ci din elementele din subsidiar sau chiar inconștient – temeri/frici, gânduri negative, pesimism, păreri distorsionate, stimă și încredere în sine, balanța percepută între pierderi și câștiguri (dacă încep o activitate sau nu) etc.

Dacă sunt multe dintre cele din lista de mai sus nerezolvate…ei bine…rămânem pe loc.

Hai să dau un exemplu, real și de viață. John a vrut să se apuce serios de scris și a vrut să facă și cursuri în sensul acesta. Mai mereu își spunea că „nu este făcut pentru așa ceva și că este posibil să fie o prostie, o pierdere de timp”. Desigur, nu încercase nimic până atunci, nici măcar să publice online. Ideea cursului îl înspăimânta – ce vor zice cei de acolo despre mine, venind la o vârstă așa înaintată? Oare o să-mi placă? Dacă voi da greș și îmi voi demonstra că nu sunt bun? Și tot așa. Până la urmă s-a dus. Ce a văzut a fost că, deși la început avea o oarecare anxietate și se temea de judecată, și-a făcut prieteni noi cu aceleași interese (un aspect deosebit de important pentru viața socială individuală și din ce în ce mai rar în zilele noastre) și cu care a purtat cele mai bune discuții din viața lui, a învățat tehnici, dar mai ales a prins curaj să scrie. Până la urmă era bun.

Ce este de înțeles de aici este că noi toți avem cam aceleași blocaje, dar care apar în diverse forme și contexte, iar varianta cea mai bună este să testăm realitatea faptic – doar așa ne schimbăm percepția și ne dezvoltăm ca oameni. Exact ca în copilărie, când descopeream cum funcționează lumea înconjurătoare. Să nu uităm de învățămintele din perioada aceea.

De asemenea, pierzi mai puțini bani, timp și energie dacă descoperi că un anumit lucru pur și simplu nu e de tine, făcându-l, decât să-ți rămână în cap o viață întreagă și să ai remușcări, angoase și multiple lamentări pentru că nici măcar nu ai încercat să-l faci.

În coaching, când lucrăm cu clienții noștri, există milioane de subiecte și variante, sincer chiar mi-e greu să pun degetul pe „subiectele cel mai des întâlnite”. Ce este important este că lucrăm cu aceștia pentru ambiții mai mari și, pe scurt, pentru obținerea unei stări generale de bine, cu toate elementele ei din subsidiar.

În final vreau să întăresc un singur lucru. Poate că „de ce-ul” e mai greu de aflat și e încărcat de o latură mai „intelectuală” asupra realității subiective, așa că, să rămânem la „movere” – hai să începem să facem ceva într-o direcție și ne dăm seama în funcție de feedback-uri dacă este direcția potrivită.

 

Cu drag,

Andrei