Trebuie ca de la fiecare om pe care viața ți-l scoate în cale să înveți ceva? Există oameni cu adevărat “toxici ”sau cum ne intoxicăm singuri în mediul de lucru dar și în afara lui?
Azi nu punem etichete dar găsim cheia către comunicare sănătoasă și unghiul din care odată privite lucrurile parcă nu mai par așa “toxice”, alături de Specialistul ATLAS, Radu Mîndru, Leadership & Team Effectiveness Coach.
Oameni toxici – etichetă, stigmatizare sau subiectivism?
În primul rând vreau să te felicit! Dacă ai deschis acest articol înseamnă că îți dorești să comunici cu oamenii, fie ei și „toxici”. O sa te mai felicit o dată când ajungi la sfârșitul acestui articol. O să vezi de ce.
Acest articol nu este despre reguli ci despre nereguli. Mărturisesc că nu am întâlnit oameni toxici, nici nu cred că există oameni toxici. Într-adevăr, am întâlnit oameni care m-au făcut să mă simt rău în preajma lor, însă acum văd întâlnirea cu ei ca unul dintre lucrurile cele mai benefice care mi s-au întâmplat. Un exemplu a fost o relație profesională care mi-a produs reacții similare unei toxiinfecții, însă care mi-a dat ocazia să-mi reașez valorile și să-mi schimb cariera.
Deci care ar fi cele 10 (ne) reguli?
1. Există oameni toxici
Cum spuneam mai sus, prima neregulă este însăși ideea de “oameni toxici”. Există doar oameni în preajma cărora ne simțim rău, și punem asta pe seama “toxicității” lor.
2. Măsurarea subiectivă a toxicității
Faptul că măsurăm toxicitatea lor prin aparatul nostru de măsură intern, care nu e nici validat de savanții britanici și nici omologat metrologic, e al doilea lucru nu prea în regulă.
3. Stigmatizare
A treia este că punem etichete pe oameni. Când pui o etichetă sau stigmatizezi pe cineva, ce spune asta despre tine? Când spui “toxic” despre cineva, ce spui despre tine?
Ca sa mai adaug încă un subiect de reflecție, cercetările arată că nu îi vedem pe oameni așa cum sunt, ci îi vedem așa cum suntem. Adică prin filtrele noastre, prin valorile noastre, prin programele noastre mentale. Suntem incapabili să fim obiectivi. Toată realitatea e o experiență subiectivă. Așa că… ce te face să percepi experiența întâlnirii cu un om ca fiind “toxică”?
4. Uiți că orice om pe care viața ți-l scoate în cale este acolo pentru a-ți da ocazia să înveți ceva
Fiecare persoană ne învață sau ne arată ceva. Iar o întâlnire inconfortabilă, pe care nu o poți evita defel, are acest potențial, de a-ți arăta ce e important pentru tine. Probabil ai destulă experiență de viață încât să știi deja că zona de creștere este dincolo de zona de confort.
Tu ce înveți din întâlnirea cu cineva care te face să te simți “nashpa”? Cum poate fi aceasta întâlnire un prilej de învățare pentru amândoi?
(e un moment bun să faci o pauză aici. Mă întreb dacă ai observat întrebările de mai sus…)
5.Ai întrebări, dar treci peste ele
Citești un articol și dai peste niște întrebări și treci peste ele. Poate consideri că nu-s pentru tine? Atunci ce te face să crezi că cele 10 (ne)reguli promise în titlu sunt pentru tine? Și… peste ce alte întrebări, poate mai importante în viața ta, ai tendința să sari? (o să revin în final la ideea asta cu întrebările)
6. Crezi că nu poți influența comunicarea
Referitor la nereguli în comunicare mai putem adăuga presupunerea că nu poți influența comunicarea doar de la capătul tău. Trebuie să facă și celălalt un pas, altfel degeaba! Iar dacă celălalt e “toxic”, gata, nicio șansă! O să atac această convingere cu un exemplu din copilărie. Îți mai aduci aminte de acel “telefon” făcut din două pahare de plastic, între ele cu un fir de ață de câțiva metri? Câtă vreme firul e întins, sunetul se propagă de la un pahar la altul, și puteai să vorbești cu celălalt ca și cum era lângă tine. Însă dacă celălalt lasă firul moale, atunci nu se mai aude nimic, legătura se întrerupe. Dar dacă ai puterea să îți asumi tu acel pas care să întindă din nou firul, atunci comunicarea se restabilește. În coaching se știe că ascultarea coach-ului schimbă calitatea conversației. Și chiar cele mai subtile schimbări la un capăt influențează comunicarea.
7. Crezi că oamenii toxici te fac să te simți rău intenționat
Legat de oamenii “toxici”, altceva pe lista noastră de “zece chestii” este presupunerea că, “dacă mă face să mă simt nashpa, are ceva cu mine”. Sau “Oamenii toxici fac asta în mod intenționat.” Oare? Cea mai mare parte din timp, noi (da, și tu, și eu), funcționăm pe pilot automat. Mai degrabă reacționăm la stimuli decât acționăm dintr-o intenție clară și asumată. Și dacă știm asta despre noi înșine, de ce n-am crede că se aplică și la cei pe care tindem să-i punem într-o anumită categorie? Dacă ceea ce vedem noi la aceste persoane este o reacție, atunci cu ce întrebare mai bună (și conștientă) am putea înlocui reacția noastră “Da’ ce are cu mine??”. (Îți ofer o variantă: “Ce anume din comportamentul meu declanșează această reacție la celălalt?”)
9. Penultima neregulă este că am numit ideile de mai sus “nereguli”
Ce le face să fie “ne”?
10. Să nu contești nimic
Acum e momentul să te felicit că ai citit acest articol până la capăt și că nu ai fost de acord cu mine cel puțin de zece ori până aici. Pentru că ar fi în neregulă să fi luat de bun ceea ce am scris (până la urmă, e doar un articol pe net) și să nu fi contestat măcar jumătate din ce am spus.
P.S. Apropo, câte articole de genul “X chestii prin care să rezolvi cutare problema” ai mai citit? Ce ai folosit/aplicat din acele “X chestii”? Mai mult, câte sfaturi, primite de alți oameni, chiar ai pus în aplicare?
De regulă, sfaturile sau “regulile” sunt experiența cuiva, generalizată. Șansa ca niște generalizări să se potrivească în viața ta e relativ mică, și să aplici niște generalizări ar putea fi chiar riscant în unele situații.
Despre tine, din toată povestea de mai sus, nu sunt afirmațiile și nici măcar întrebările. Singurul lucru despre tine sunt răspunsurile pe care le dai tu la acele întrebări. Așa că, înainte de a da click-ul de închis fereastra, reflecă la această întrebare:
