Mai întâi, un pic de context:

De ce avem nevoie de coaching? Sau, mai bine zis, există nevoia de coaching?

De coaching, ca de terapie, nu are nevoie nimeni, dar în esență toată lumea. Intrigant nu?

În coaching focusul este pe „ce poate și vrea omul să obțină/facă/realizeze”, de aceea metodologia de lucru are în ea planuri de acțiune. Nu este terapie (din greacă, de la „serviciu/tratament medical”), pentru că nu tratezi nimic, folosești ce ai (și în terapie există ideea aceasta, însă în coaching e vorba de punctul de focus și atât – adică „ce rezultate vrea persoana să obțină”). Oamenii vor rezultate/beneficii (să se simtă mai bine, să scape de blocaje diverse, să-și găsească sensul la job sau în general, să nu se mai teamă etc.).

Probabil că ai și tu momente când citești unele articole și exclami „da cu ce mă ajută pe mine băiatu’ ăsta?”. Și e normal, pentru că mi se pare destul de greu să găsești un coach bun, relevant, care să te ajute concret, nu să-ți spună povești. Pentru asta, există literatura!

Să fii coach înseamnă, pe lângă formare, o înclinație naturală, curiozitate și dorință de a face asta, poate și experiență de viață (discutabil, că poți fi bias-at).

Gata, tac, pentru că, așa cum am zis, coaching-ul se face și nu se explică. De ce? E foarte greu de explicat, la modul general, ce face un coach, mai ales că fiecare situație și interacțiune sunt unice. Mereu e altceva și nu ai tool-uri pe care le aplici în continuu. Te adaptezi în funcție de obiectivele omului și îl ajuți să și le îndeplinească!

Eu sunt Andrei, îmi pare bine de cunoștință. Mi-am permis să scriu mai mult, pentru că știu că stați în casă și poate vă distrag un pic de la știri, e bine să le consumăm mai rar și din surse sigure, perioada asta.

Și acum să trecem la treabă!

 

Cum ajută coachingul personalul medical?

S-a produs neprevăzutul sau „s-a schimbat schimbarea”, ca să facem apel la vechi lozinci. Am mai trecut printr-o criză economică, cu efecte serioase, însă nu cu impactul pe care îl înregistrăm în prezent. Acum, pe lângă impactul economic, înregistrăm unul care lovește în capacitatea noastră de a supraviețui.

Medicii sunt acum în linia întâi, vulnerabili în fața puterii mari de penetrare a faimosului Covid-19 și a unui sistem medical care a pornit nepregătit și timid în lupta cu acesta. Spitalele au intrat în joc cu un deficit de personal enorm, nu au suficiente materiale și echipamente medicale, cadrele medicale se infectează (în parte din pricina neatenției sau dezinteresului pacienților de a respecta normele în vigoare, măcar cele de bun simț și protecție reciprocă). În sistemul care ne ține pe toți pe linia de plutire s-a format un mic haos.

Totul se reduce, în tot acest univers prezent, la deciziile pe care personalul medical trebuie să le ia în condiții severe de stres, haos, ambiguitate, teamă, supraviețuire. Altfel spus, „ne e clar care e situația și nu o putem schimba, dar ce facem și cum facem?”

Suportul în luarea deciziilor este în momentul de față obligatoriu, iar din perspectivă de coaching, am identificat și lucrat la o serie de nevoi acute ale celor din prima linie:

  • Cum te reorganizezi rapid în condiții de stres când nu ai mai dat niciodată de o situație ca asta?
  • Cum te adaptezi rapid la ceva ce nu ai mai făcut până acum (ex. specializare)?

Din cauza deficitului de personal, există numeroase situații în care medici cu o anumită specializare sunt nevoiți să trateze cazuri ale altor specializări. Astfel întrebarea poate fi completată cu „Cum te descurci, în situații de criză, stres și necunoaștere astfel încât pacientul să obțină tot ce e mai bun pentru el?”

  • Cum mobilizezi echipele să facă față schimbării rapide?
  • Cum te pregătești mental pentru o eventuală perioadă în care vei sta departe de familie și prieteni?
  • Cum faci să nu triumfe instinctul de supraviețuire într-o echipă, iar munca să devină o luptă de „fiecare pentru el”?

Desigur că în fiecare întrebare se ascund numeroase valențe, temeri, îngustări ale orizontului determinate de criză și risc.

Coaching-ul în situații de criză – rețetă pentru decizii rapide și bune

Marea problemă în situații de acest gen este că dacă lucrăm la foc continuu nu mai vedem alte opțiuni, acționam local, acolo, în haos. Tot efortul mental este direcționat către găsirea unor soluții limitative, rapide, într-un mediu stresant, iar tot acest cerc duce la epuizare (care, pe lângă altele, slăbește și sistemul imunitar). Dacă nu avem grijă de noi, nu-i mai putem ajuta nici pe ceilalți. Cercul acesta vicios având o putere mare, îi incapacitează pe cei care sunt acum în prima linie, iar efectele globale pot fi dezastruoase.

Starea de spirit pozitivă și deciziile rapide și bune sunt cele care contează acum, iar mult timp de gândire nu prea există.

Coaching-ul în situații de criză se ocupă de toate fațetele prezentate și sprijină, rapid, rezolvarea de probleme și oferă un cadru sigur de discuții, unde persoanele își pot exprima deschis ideile, convingerile, temerile și pot fi ascultate de un specialist interesat de îmbunătățirea condiției acestora și de atingere a rezultatelor necesare.

Eu sunt Andrei Alexandrescu și mă găsiți aici. Vă stau la dispoziție, dacă aveți nevoie de mine. Nu fac minuni și nici viziere, dar un pic de ajutor pentru cei care se confruntă cu situațiile de mai sus – pot oferi.

 

În aceasta perioadă, ATLAS vine în sprijinul personalului medical din linia întâi și cu ATLAS Help Line – 031 630 2020, o linie telefonică gratuită disponibilă 24/7.