Andrei Alexandrescu, Performance Coach în comunitatea ATLAS, ne-a vorbit în articolul de astăzi despre prejudecăți. Ce sunt și cum să le contracarăm efectele negative pentru a nu ne afecta viața de zi cu zi.
Prejudecățile sunt automatisme care ne îngustează logica și raționamentul, iar efectul lor direct și agresiv este de a ne îngreuna dezvoltarea, fie ea de business, de relații sau personală.
Introducere (mai lungă…dar de viață)
Știu că sună dur, însă este un subiect care trebuie tratat cu respectul cuvenit. Mai ales că ne aduce aminte că suntem și vom fi în continuare programați pentru a trăi om-cu-om (și nu om-cu-mașină). Prejdecățile sunt cele care duc la apariția judecăților limitate, a etichetelor, a stereotipurilor și a altor forme de hit-and-run, mai neaoș spus – „atribui și cam asta e”.
Prejudecățile (pe scurt, idei preconcepute pe care și le face cineva asupra unui lucru, fără cunoașterea directă sau totală a detaliilor) și mai ales rezultatele din studiul acestora, sunt baza:
- multiplelor programe de dezvoltare personală și organizațională (chiar dacă nu sunt numite direct, dar despre ele e vorba)
- coaching-ului
- formelor de terapie
O mai bună conștientizare și control asupra prejudecăților duc la câștiguri pe plan uman imense.
De asemenea, le găsim tratate în diverse surse și sub denumirile (sau capitolele): bias (cognitiv), distorsiuni cognitive, erori de logică, pattern-uri (gândire), gânduri automate etc. Desigur, nu sunt sinonime complete, existând și diferențe.
Prejudecățile sunt firești și proprii speciei, existând o serie de teorii privind existența acestora. Pe scurt, omul are o capacitate cognitivă foarte mare, însă care prezintă o serie de limitări privind perceperea, stocarea, combinarea și utilizarea datelor. Pe cale de consecință, creierul nostru este „cablat” așa încât să facem față multitudinii de informații, astfel încât să putem lua decizii, știind că alte resurse sunt limitate (atenție, memorie). Deci au și părți bune.
Vreau să dau un exemplu înainte de a vă prezenta câteva bias-uri, pe care probabil l-ați tot auzit– „În România nu te poți angaja decât cu pile”.
Efecte:
- frustrări („e o țară nasoală, trebuie să plec!”)
- creșterea înclinației spre a nu lucra („că doar nu se poate”)
- invidia epidemică („cei care lucrează pe funcții bune au pile, și eu n-am”)
- limitarea potențialului uman („eu n-am pile, deci nu contez/nu-s bun”)
- crearea unui cerc vicios din care se iese greu („îmi trebuie bani ca să trăiesc – nu am bani că nu am de muncă – nu am de muncă că nu pile – tot am nevoie de bani”)
- dezvoltarea altor prejudecăți („cei cu bani mulți fură”)
- transformarea în victimă („sunt pierdut/neajutorat”)
- pierderea relațiilor avute („voi aveți și eu n-am…nu îmi place de voi!”) și altele
Cine s-ar fi gândit că o prejudecată poate atinge atâtea puncte din funcționarea noastră? Sunt peste 300 de bias-uri cognitive, așa că, în sensul de a vă liniști, nu le voi prezenta pe toate.
Hai să vedem câteva automatisme
Prejudecata confirmării
Căutăm și interpretăm informații astfel încât să ne confirmăm datele pe care le cunoaștem. În exemplul de mai sus persoana care crede că „totul e pe pile” va urmări printre apropiați acest fenomen. Dacă va găsi un prieten care este pus de părinții săi pe o poziție într-o firmă, își va confirma ipoteza și o va generaliza – „Eram sigur! Totul e pe pile!”.
Într-un exemplu organizațional, o prejudecată ca „locul meu de muncă e stresant” poate genera în angajat un automatism prin care „tot ce face e stresant”, sens în care va urmări și își va confirma ipoteza de început în fiecare zi, spunând „azi m-am stresat la muncă”.
Dialog despre coaching (real, am cerut voie):
– Coaching-ul nu e bun de nimic, e poveste!
– Ai fost vreodată?
– Nu, normal că nu!
– Și de unde știi?
– Mi-a zis un amic care se pricepe!
– În ce școală e format? Cine l-a acreditat?
– Nu, a citit pe net mult și știe.
Persoana a reușit să depășească momentul și să vină să lucreze la obiectivele sale. Întâmplarea face că, în cazul de față, avea „întins” acest pattern peste toate dorințele și îi genera…frustrare. De asemenea, se bloca singur și se enerva când era confruntat cu realitatea. Este o persoană cu o inteligență deosebită – uneori nu suntem capabili să vedem singuri aceste automatisme. De ce nu putem singuri? Întocmai prin prisma existenței acestora – prejudecățile există ca să limiteze/blocheze – dacă blochează nu pot percepe/nu-mi pot da seama.
Efectul Dunning-Kruger
Persoanele cel mai puțin competente își supraestimează competențele, inclusiv în domeniile de care nu se ocupă în mod direct, pe când cele competente și le subestimează (poate pentru că vor mereu să crească și statul pe loc nu e suficient).
Partea aceasta este deosebit de importantă mai ales în firme/organizații. Deși problemele interne nu sunt transparente, sunt destule studii de caz în media în care persoane cu un discurs bogat (și cam atât), aparent multidisciplinar dezvoltate, au fost numite pe poziții înalte, după care totul a fost Fiasco total…sau poate chiar voi v-ați „bucurat” de colaborarea cu cineva care din prezentări a lăsat să se înțeleagă că „e omul potrivit la locul potrivit”, după care a instituit un stil de management care a dus la „goana după ferestre” (ca angajații să zboare de acolo…evident).
Efectul de Halou
Atribuim un singur atribut/calitate asupra întregii persoane sau organizații. De exemplu – dacă o persoană are un stil de viață boem și se afișează în diverse locuri exclusiviste, automat vom spune despre ea (poate) că: are bani, e deșteaptă, frumoasă, „se descurcă”, inteligentă etc. Realitatea este că nu avem detalii pentru a judeca astfel…și exact aici este problema. De unde știm că are bani? Sau că e deștept?
Voi ce alte calități ați atribui actorului vostru preferat?
După cele 3 exemple, concluzia este simplă – prejudecățile ne pot bloca dezvoltarea, interacțiunile, împlinirea dorințelor/visurilor, pentru că tendința noastră este să acționăm automat.
Trei pași simpli pentru contracararea efectelor cu potențial negativ date de prejudecăți
1. Ilustrează caracteristicile prejudecăților
Am explicat mai sus la „prejudecata confirmării”, oferind și un exemplu peste care am dat și care ilustrează caracterul acestora. Este cel mai indicat să apelați la un specialist în momentul în care simțiți anumite blocaje, oricare ar fi ele – există șansa mare să fie vorba despre niște șabloane care vă „orientează” viața, în alt sens decât cel dorit de voi.
Știu că unele dintre prejudecățile cele mai întâlnite sunt:
- „e normal și trebuie să-mi rezolv singur problemele”
- „eu știu cel mai bine totul despre mine”
- „coaching-ul este pentru cei slabi/bolnavi”
- „n-am încredere în așa ceva”
- „cum să mă ajute altul în problemele mele”
Însă vă zic o concluzie care mi se pare utilă – noi, oamenii, suntem ființe cu limite (inclusiv „soft-ul” nostru este închis în corp) și ființe sociale (căutăm alți oameni, vorbim și stăm cu ei) și avem nevoie de „oglindă”(nu pentru că suntem narcisiști). Avem nevoie să ne vedem propria persoană și din alte perspective, pentru a ne dezvolta. Istoric, suntem născuți și îngrijiți de altcineva decât „noi”, păziți, educați și corectați din exterior. Primim note la școală (apreciere), suntem certați, îndreptați sau premiați.
Toate într-un areal psiho-social, fie el restrâns sau extins, de unde preluăm niște landmark-uri.
2. Vorbește cu tine
Nu…nu cum crezi, ci utilizează „maimuțica” din capul tău pentru a-ți crea, cum se zice în business, propriul sistem de Awareness sau Early Warning.
Concret – fii atent la ce te gândești sau, mai ușor, la discuțiile cu cei din jur. Când te surprinzi gândindu-te sau spunând „maxime” (de ex. „nu pot trăi din ce-mi place să fac”), ia o mică pauză, „dă-te puțin în spate” și întreabă-te „De ce?”, „De unde știu?”, „Am încercat să fac? Cât? Când? Unde? Ce rezultate reale au fost? Care este obiectivul final și obiectivele de etapă?”. Iar ca să îți formezi un obicei, confruntă-i pe cei din jurul tău (acolo unde „ierarhia” permite) în momentul în care îi auzi că spun „lucruri” cu tentă generală, fără date reale care să le susțină judecata/raționamentul și pe baza cărora își bazează comportamentul. O să observi că vei regăsi multe lucruri pe care le ai și tu și la care nu ai fost atent.
Reține – nu poți schimba și nu te poți schimba, dacă nu FACI.
3. Citește despre acest subiect
Am scris în partea introductivă mai mulți termeni legați de prejudecăți. Îi poți căuta pe google, inclusiv google images – la „cognitive bias” găsiți niște imagini foarte utile.
Și pentru că tot v-am provocat la lectură suplimentară, vă invit și la film. Enjoy it!
Programează o ședință individuală cu Andrei Alexandrescu , Performance Coach în comunitatea ATLAS.
