Divorțurile intervenite în cazul familiilor cu copii reprezintă adevărate drame, nu numai pentru cele două persoane în cauză, ci și pentru copiii în viețile cărora apare brusc o schimbare.
Divorțul are multe efecte asupra copiilor, iar reacțiile sunt diferite, de la caz la caz. De aceea, părinții trebuie să fie diligenți în ceea ce privește urmărirea semnelor și indicațiilor că micuțul ar putea avea probleme în a face fața noii lor realități.
Majoritatea despărțirilor în termeni legali se finalizează implicit cu o separare. Pentru cei mici, creșterea alături de un singur părinte induce lipsa unui model parental și a îndeplinirii unor nevoi familiale. De obicei, părintele rămas lângă copil va încerca să suplinească lipsa celuilalt, dar acest lucru nu va compensa întotdeauna golul afectiv rămas în urmă celui plecat.
Depresia este una dintre reacțiile mai frecvente pe care le vedem la copiii ai căror părinți au decis să divorțeze. Din nefericire, mulți părinți interpretează greșit semnele de depresie. Aceasta poate lua mai multe forme – copiii au probleme de comportament, se simt letargici și se retrag din cercurile lor sociale, și nu numai. Depresia se poate manifesta și în alte moduri, cum ar fi agitație, frustrare și agresiune.
Efectele divorțului asupra copilului
Plecarea unui părinte poate reprezenta un eveniment devastator pentru un copil, în unele cazuri aducând modificări majore la nivelul percepțiilor și comportamentului acestuia. Ba mai mult, atunci când sunt puși în situația de a alege între părți, copiii se confruntă cu un factor de stres covârșitor, mai ales atunci când motivele separării îi sunt necunoscute iar gradul de atașament este același pentru ambele figuri parentale.
Majoritatea copiilor tind să ia toată vina asupra lor. Se consideră responsabili pentru plecarea părintelui și își iau atribuții mult prea mari pentru condiția lor, încercând să suplinească lipsa persoanei dragi.
La polul opus se află copiii care protestează, sperând că atitudinea lor rebelă îi va întoarce pe cei doi părinți din hotărârea luată. Refuză să mai mănânce, devin agresivi în limbaj și comportament, introvertiți sau ostili. Intervine o răceală puternică față de unul dintre părinți, simțind nevoia să-l pedepsească pe acesta pentru distrugerea peisajului familiei perfecte. Aceste tipuri de comportament trebuie descurajate, întrucât accesele de furie, tristețe sau agresivitate se pot acutiza cu timpul, transformându-se în forme grave de depresie.
O soluție corectă și sigură este apelarea la un specialist în astfel de probleme. Câteva ședințe de terapie adaptate nevoilor comportamentale ar avea mari șanse să îmbunătățească starea psihică a copilului afectat de o depresie de acest tip.
