A fi părinte este „meseria” pentru care realmente nu te pregătește nimeni. Să dezvolți o relație armonioasă și echilibrată cu copilul tău este șansa ta de a-i oferi prima relație sănătoasă din viața sa. Dar cum să faci asta? Copilul nu vine pe lume cu „instrucțiuni de utilizare”. Putem citi despre „a fi un părinte bun”, putem participa la cursuri de parenting, dar dincolo de culegerea de informații, punerea lor în practică poate să fie diferită de ceea ce ne-am imaginat și o să ne simțim puși de multe ori în dificultate.

Nu avem manual de utilizare, dar vestea bună e că avem cei mai buni specialiști în parenting, care ne pot ajuta în relația cu copilul. Așa că am vorbit cu Andra Zaharia, Specialist ATLAS în parenting și a ieșit aproape un “manual”, dar unul care nu e scris din “cărți”, ci din experiență, cu empatie și bunătate, cu strategii de parenting și bazat pe iubire, multă iubire, care este “ingredientul” principal în orice casă! 🙂

 

Și totuși, ce putem face pentru a dezvolta o relație armonioasă și echilibrată cu copilul nostru?

Răspunsul este unul simplu: să fim cei mai buni părinți pentru copilul nostru. Iar asta se traduce prin a fi acolo pentru el, disponibili pentru a îi îndeplini nevoile. Un copil ale cărui nevoi sunt satisfăcute este un copil echilibrat și care are rezervorul de iubire mereu plin.

Iar pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie ca pe lângă necesitățile de bază (hrana, somnul, acoperișul de deasupra capului, sănătatea), care îi asigură supraviețuirea din punct de vedere fiziologic, să acordăm atenție și acelor nevoi care îi asigură creșterea și dezvoltarea psiho-socio-emoțională:

 

Nevoia de iubire și acceptare necondiționată

Copilul este o persoană cu drepturi depline, ca oricare dintre noi. Și, ca orice persoană, are nevoie să se simtă iubit și acceptat necondiționat.

Un copil care se simte iubit și acceptat necondiționat:

  • va crește fiind conștient de propria sa valoare,
  • se va bizui pe el,
  • se va autodefini prin potențialul său și nu prin greșelile sau eșecurile pe care cu siguranță le va experimenta de-a lungul vieții,
  • va ști că este demn de iubire și va construi relații sănătoase cu ceilalți,
  • își va construi și consolida o imagine și o stimă de sine bune și o personalitate puternică și echilibrată.

Cum oferim iubirea și acceptarea necondiționată atunci când comportamentele copilului nu sunt cele mai adecvate? Discutând cu acesta într-o manieră iubitoare, protectoare și încurajatoare despre cele întâmplate, despre ce urmări și consecințe atrag după sine faptele sale, despre găsirea de soluții viabile pentru a preîntâmpina astfel de comportamente pe viitor.

 

Nevoia de siguranță

Indiferent de vârsta pe care o au, copiii au nevoie să se simtă în siguranță în cadrul familiei, să știe că, indiferent ce se întâmplă, „acasă” este locul în care se poate exprima și manifesta fără teamă.

Având o astfel de „plasă de siguranță” copilul se va simți stimulat să împărtășească ceea ce simte și ceea ce gândește chiar și atunci când există diferențe de opinii sau viziune, să ceară sfaturi în rezolvarea unor conflicte personale sau în relațiile cu ceilalți, să ceară ajutor atunci când se află în impas. Însă pentru ca aceste lucruri să se întâmple, este necesar ca noi, adulții, să le oferim această oportunitate prin a-i asculta, a lua în serios dificultățile copilului și a le oferi suport și soluții, stimulându-i astfel să aibă încredere în noi și în autenticitatea relației pe care am construit-o între noi.

 

Nevoia de autonomie

Chiar dacă îi vom privi mereu ca pe niște copii, ei cresc și au nevoie să învețe cum să fie pe picioarele lor și să se descurce singuri. Acest lucru se întâmplă încă din primii ani de viață, de când învață să vorbească, să meargă și să mănânce singuri.

Autonomia se învață prin intermediul părintelui, care îl implică pe copil, în funcție de fiecare etapă de vârstă, în diverse tipuri de activități, acordându-i încredere și timp să experimenteze, să exploreze și să integreze rezultatele acțiunilor sale, oferindu-i libertate, sprijin și spațiu să antreneze pentru viitor și să învețe să-și asume responsabilități.

Un copil autonom învață prin proprie experiență că poate, că este capabil să se bazeze pe instinctele, pe abilitățile și competențele sale, dar și pe experiențele trăite pentru a depăși eventuale momente dificile în viață. Va fi onest cu sine și cu ceilalți și nu-i va fi teamă să-și asume responsabilitatea faptelor sale, va ști să se axeze pe rezolvarea de probleme și nu pe căutarea de scuze sau de țapi ispășitori, va avea încredere în forțele proprii și va privi viitorul fără frică de necunoscut.

 

Nevoia de unicitate

Așa cum două flori nu sunt la fel, așa cum doi nori nu sunt la fel, așa și copiii sunt unici fiecare în felul său.

Nu toți ne naștem cu aceleași abilități și competențe, nu toți avem aceleași talente și vocații, nu toți avem aceleași visuri de împlinit și aceleași obiective de atins. De aceea, ca părinți, avem responsabilitatea să nu uităm acest lucru și să ne străduim cât mai mult să nu cădem pradă tentației de a ne compara copiii cu alți copii. Să îl privim pe fiecare în unicitatea sa și să îi dăm voie să crească și să se dezvolte în direcția pe care o dorește, să-l susținem în a-și atinge visurile, să îl încurajăm atunci când se simte dezarmat sau descumpănit și să nu încetăm să credem în potențialul lui.

Un copil a cărui unicitate este înțeleasă va avea încredere în forțele proprii, își va căuta mereu resurse pentru a-și îndeplini obiectivele, va fi mereu în competiție doar cu sine și va deveni, zi după zi, cea mai bună și mai echilibrată variantă a sa.

 

Nevoia de exprimare emoțională

Cu toate că noi, adulții, nu am fost educați să ne exprimăm emoțiile nu înseamnă că nu le avem, că nu le simțim și că nu înțelegem care este rolul și importanța lor în viața noastră. Pentru copii, emoțiile nu sunt atât de ușor de înțeles și de descifrat cum sunt pentru adult, de aceea ne revine rolul de „ghid” al copilului în lumea emoțiilor. De cât de bine îi vom ghida depinde de modelul nostru propriu de gestionare emoțională, dar și de explicațiile pe care le dăm.

De aceea, nu trebuie să ne fie teamă să vorbim copiilor noștri despre emoții, în special despre cele negative, atunci când ele apar în viața noastră. Prin validarea lor, copilul se va simți înțeles și acceptat, le va integra într-un mod corect și-și va dezvolta inteligența emoțională, va învăța să exprime și să gestioneze corect și constructiv emoțiile, atât pe ale sale, cât și pe ale celorlalți. O inteligență emoțională ridicată presupune un bun control și o bună stăpânire de sine, încredere, mândrie, asertivitate, empatie, toleranță la frustrare, răbdare, concentrare, adică un sine armonios și echilibrat.

 

Nevoia de stabilitate

Deși nu s-ar zice, copiii adoră rutina, mai ales la vârstele mici. Acest lucru se întâmplă pentru că rutina le oferă posibilitatea de a anticipa ceea ce urmează, le oferă o structură și le întărește sentimentul de a fi în control. La polul opus, lipsa rutinei, îi poate deruta, le poate crește nivelul de stres și de nesiguranță. Un copil care nu știe la ce să se aștepte aici și acum este un copil care nu poate să-și ia niște repere pentru ceea ce urmează să se întâmple în viitorul mai mult sau mai puțin îndepărtat, pe care viața îl ia mereu prin surprindere și al cărui instincte de supraviețuire și autoprotecție sunt mereu accesate.

De aceea copilul are nevoie de limite, de un minim și un maxim între care să știe că se află în siguranță, de reguli și de consecințe. Acestea din urmă trebuie puse cu fermitate, dar fără a îngrădi nevoia de creștere și dezvoltare a copilului.

 

Atunci când toate aceste nevoi sunt împlinite, copilul înțelege că părintele îl iubește și îl apreciază pentru ceea ce este, că îi este alături orice s-ar întâmpla, că este validat pentru potențialul său unic, iar familia este un stâlp pe care își poate clădi cu încredere viitorul. Și, în oglindă, va oferi același lucru părinților săi. Iar într-un astfel de tablou, relația părinte-copil nu poate fi decât una echilibrată, bazată pe încredere, susținere, respect, onestitate și iubire.

Dacă vreți să povestiți mai multe cu specialistul nostru, să puneți întrebări și să aflați care este calea prin care puteți avea o relație armonioasă cu copilul, puteți să o contactați pe Andra Zaharia. Fiecare relație e diferită, fiecare familie funcționează în felul ei. Nu există o rețetă de succes valabilă pentru toată lumea.