Parentingul de tip nou se axează și pe creșterea stimei de sine a copilului, pe implicarea lui în deciziile și activitățile familiei, pe informarea și consultarea lui.
Totuși, cel mai simplu mod în care putem oferi copiilor oportunitatea de a-și dezvolta responsabilitatea, stima de sine și autonomia o reprezintă implicarea lor în treburile casnice.
Dacă vrei să-ți protejezi copilul excesiv de efortul fizic sau crezi că timpul acela ar trebui petrecut exclusiv cu activități legate de școală sau hobbyuri, mai da târcoale gândului acesta și hai să vezi ce spune specialistul în parenting, Andra Zaharia.
Ce-și doresc părinții?
Fiecare părinte își dorește copii independenți și responsabili, care să devină capabili să se implice activ și conștient în activitățile pe care le au de realizat, pregătiți pentru a face față schimbărilor și gata să gestioneze echilibrat potențialele răsturnări de situații de care inevitabil se vor lovi pe parcursul vieții. Însă aceste competențe nu apar de la sine, ci sunt predate de părinte și învățate de cei mici odată cu parcurgerea fiecărei etape de vârstă.
Mulți dintre părinți pot considera că acest gen de activități pot fi dificile pentru cei mici și consumatoare de timp și energie pentru adultul care trebuie să le supervizeze atent acțiunile.
Însă în realitate realitate acesta reprezintă cel mai bun cadru de învățare, deoarece familia este cel mai sigur mediu în care copiii pot experimenta fără teama de a greși sau a eșua, de a fi judecați sau etichetați în vreun fel și unde pot exersa până reușesc să-și însușească deprinderile necesare pentru îndeplinirea cu succes a responsabilităților.
Cum contribuie îndeplinirea treburilor casnice la dezvoltarea copiilor?
Îi face să se simtă parte din familie
Atunci când se implică în activitățile casnice, copiii înțeleg că sunt un membru important în familie, la fel ca și adulții, și vor învăța cum este să se integreze și să facă parte din „prima echipă” din viața lor. Mai mult, vor experimenta cum este ca acțiunile lor să depindă de ale celorlalți, cum fiecare, prin munca și efortul său, contribuie la îndeplinirea cu succes a sarcinilor propuse. Sau, din contră, cum neimplicarea poate conduce către rezultate mai puțin dorite. Toate acestea situații vor contribui la clarificarea și creșterea rezistenței la frustrare, spiritului de echipă și a coeziunii de grup.
Îi ajută să fie mai organizați
Depunând efort pentru a organiza și a face curățenie în mediul în care trăiesc, copiii vor începe să acorde o importanță mai mare a modului în care își aranjează hainele și jucăriile, devenind mai ordonați și mai responsabili în menținerea unui spațiu cât mai curat și mai îngrijit. Acest nou mod de a privi lucrurile le va fi de folos și în etapele viitoare de vârstă, ajutându-i să devină indivizi structurați și echilibrați.
Îi învață importanța finalizării sarcinilor
Fiind parte din proces, cei mici vor vedea cu ochii lor cum se întâmplă lucrurile, care sunt etapele și pașii procesului în care sunt implicați și vor avea o mai bună reprezentare a ceea ce înseamnă o treabă făcută pe jumătate sau de mântuială și un lucru bine făcut și finalizat cu brio. Aceste experiențe le vor folosi pe viitor în a-și planifica într-un mod adecvat acțiunile pentru a-și duce planurile la bun sfârșit sau chiar a se repoziționa și a căuta noi resurse și direcții atunci când structura inițială nu pare a conduce la rezultatele dorite.
Le crește stima și imaginea de sine
Fiecare reușită, fie ea cât de mică, îi va conduce către sentimente de mândrie și mulțumire ceea ce le va conferi în timp încredere în sine și în forțele proprii și va contribui la o bună stimă și imagine de sine. Astfel, vor deveni persoane conștiente de resursele pe care le au și nu se vor feri să testeze și să încerce direcții noi care, în timp, i-ar putea ajuta să-și atingă potențialul maxim.
Îi pregătește pentru viața adultă
Asumarea unor sarcini de la vârste fragede îi pregătește pe copii pentru momentul în care vor părăsi „cuibul părintesc”. Astfel că fiecare etapă de vârstă are rolul de a-i învăța cum să știe să facă lucruri, să-și poarte de grijă, să găsească soluții și să fie în controlul vieții lor pe viitor, munca ajutându-i să capete un sentiment de competență și încredere.
Care sunt sarcinile pe care copiii le pot face pentru a învăța să fie responsabili?
Copiii pot începe să aibă responsabilități încă de foarte devreme.
În etapa de vârstă 1,5 – 3 ani cei mici pot îndeplini sarcini simple ca de exemplu: stingerea luminilor atunci când sunt rugați, așezarea hainelor și jucăriilor la locul lor, punerea scutecelor folosite la coșul de gunoi, hrănirea animalelor de companie, trezirea fraților, punerea vaselor de plastic la spălat, transportarea de obiecte sau alimente ușoare pe o distanță adecvată, să ajute la făcutul patului, să contribuie la aranjarea mesei, să aibă grijă de igiena personală și să se îmbrace singuri.
Între 4-6 ani, copiii pot oferi mai mult ajutor adulților așezând diverse produse în coșul de cumpărături, udând plantele de apartament sau grădină, alimentând rezervele de săpun sau de hârtie igienică, aspirând și ștergând praful, punând vesela în chiuvetă și chiar spălând vasele, ajutând sau chiar preparând feluri ușoare de mâncare (sendvișuri sau salate), îngrijind animalele de companie (spălat, pieptănat, plimbat). Așa cum se poate observa, sarcinile devin puțin mai complexe decât în etapa anterioară de vârstă deoarece și autonomia celor mici este mai mare.
În etapa 7-10 ani activitățile devin și mai variate, cei mici putând ajuta la spălarea și curățarea automobilelor, spălarea vaselor și pregătirea mesei, schimbarea așternuturilor de pat, punerea rufelor la spălat, împăturirea hainelor, curățarea bucătăriei și a toaletei. Începând cu această etapă, copiii devin mai stăpâni pe sine și pe abilitățile și competențele lor, devin chiar fericiți cu multe dintre activități.
Cei cu vârste între 11-15 ani pot fi încurajați să facă singuri cumpărături simple și puțin voluminoase, să tundă gazonul, să gătească singuri, să spele geamurile, să calce rufe, să dea o mână de ajutor părinților în activități mai complicate și proiecte de anvergură.
La peste 16 ani, copiii vor obține sarcini apropiate de cele ale vieții adulte, ca de exemplu să facă diverse comisioane, să aibă grijă singuri de casă, să facă singuri cumpărături atunci când observă că este nevoie, să preia diverse responsabilități din proprie inițiativă, să-și gestioneze bugetul alocat de părinți.
Pentru fiecare etapă de vârstă, există situații în care copiii vor dori să se implice mai mult în treburile gospodărești și să ceară să ia parte și la alte tipuri de activități, însă indiferent de insistențele lor și de nivelul precoce de dezvoltare, ar fi ca toate responsabilitățile pe care adulții le trasează să fie sigure și adecvate pentru cei mici, evitând recompensarea care îi poate duce la o falsă implicare și motivare.De asemenea atât mama cât și tatăl trebuie să contribuie la implicarea lor în diverse activități.
Responsabilitățile pe care ei le trasează sunt o sursă constantă de asimilare și exersare pentru copii, iar fiecare greșeală sau eroare reprezintă o bună oportunitate de corectare și învățare prin experiența proprie. Odată cu trecere timpului, copiii vor deveni mai abili, mai pricepuți și mai descurcăreți, dar și mai pregătiți pentru viitor.
Pentru ca cei mici să fie cooperanți și implicarea lor să fie una de succes este recomandat ca părinții să aibă răbdare și să nu ceară perfecțiunea de la copiii lor, ci să-i încurajeze și să valideze constant reușitele și efortul, chiar și atunci când rezultatele nu se ridică la nivelul așteptărilor lor. Pot apela cu încredere ori de câte ori este nevoie și la ajutorul unui specialist ATLAS, în parenting.
