E vineri! Chef de o călătorie lungă? Specialistul nostru în psihiatrie vă propune una departe până în detalii, despre “hormonii fericirii”. Dacă sunteți gata, haideți să ne îmbarcăm, pentru a afla cum se percepe fericirea și mai ales ce se întâmplă în chimia creierului, când suntem bine sau doar ne dorim să fim.

Vedem apoi fericirea prin polii opuși – depresie și stare de nefericire și identificăm toți compușii chimici ce fac parteneriat cu noi în lupta pentru mult râvnitul echilibru din spatele emoțiilor dar și al sănătății fizice. Endorfinele, oxitocina, serotonina, cortizolul – un cocktail îmbietor legat direct de fiecare emoție pe care o simțim, servit de Psihiatrul ATLAS, Traian Purnichi.

 

Ne mai ajută dicționarul?

În primul rând ar trebui să definim ce înțelegem prin fericire, deoarece termenul poate însemna lucruri diferite pentru oameni. Conform dicționarului, fericirea este o stare de deplină mulțumire sufletească în urmă atingerii unui obiectiv/ a obținerii un succes. Este însă oare așa?

Adică, persoana este mulțumită, satisfăcută, bucuroasă și mai putem observa aproximativ încă 36 de sinonime sau explicații. Dar, aceste aspecte sunt privite din perspectiva europeană a conceptului. De exemplu, pentru japonezi fericirea se exprimă prin ikigai, care nu se poate suprapune complet conceptului european deoarece are 5 dimensiuni de manifestare, incluzând cel de a trăi o viață plină de însemnătate și făcând ceea ce ne place, în mod sustenabil și moral. Când au studiat diferențele dintre cei care și-au găsit ikigaiul și trăiesc conform lui și ceilalți, japonezii au concluzionat că oamenii fericiți trăiesc mai mult și au o calitate mai bună a vieții iar ceilalți au o mortalitate mai mare (studiul Ohsaki, 2008). 

 

Influența hormonilor și a transmițătorilor în percepția fericirii

Pentru a înțelege mai bine influența hormonilor și neurotransmițătorilor asupra dispoziției și a percepției de fericire, vă invit să vorbim despre opusul fericirii, nefericirea sau depresia. 

În principiu o funcție tiroidiană bună menține un nivel afectiv stabil. Dacă se înregistrează o hipofuncție tiroidiană atunci poate apărea depresia iar în hiperfuncție anxietatea. Nivelul normal al vitaminei B12 sau al vitaminei D, o alimentație sănătoasă și echilibrată, sunt de asemenea esențiale pentru o sănătate mintală optimă care să ne permită să simțim fericirea. 

 

Cortizolul sau „hormonul stresului”

Cortizolul este un hormon secretat de glandele suprarenale (organe situate chiar deasupra rinichilor), și este implicat în numeroase funcții, precum metabolismul glucozei, reglarea tensiunii arteriale, secreția insulinei (pentru a controla nivelul glicemiei – nivelul zahărului din sânge), dar și în funcționarea sistemului imun. Normal, nivelul cortizolului din corp este mai crescut dimineața și mai scăzut noaptea. 

Cortizolul mai este denumit și „hormonul stresului”, deoarece nivelul lui se corelează direct proporțional cu nivelul perceput al stresului. Mai mult, are un rol important, acela de a pregăti corpul să facă față la stres, dar pe termen lung poate avea efecte neplăcute dacă are valori crescute. 

Un nivel mic al cortizolului poate avea anumite efecte pozitive, precum

  • creșterea nivelului de energie, 
  • îmbunătățirea memoriei, 
  • întărirea imunității, 
  • scăderea sensibilității la durere 
  • menținerea homeostaziei. 

Din păcate, din cauza stilului de viață, răspunsul la stres este activat mereu, iar corpul nu mai are șansa de a reveni la un nivel normal de cortizol, astfel rezultând o stare de stres cronic. 

Nivelul crescut și prelungit al cortizonului are anumite efecte negative:

 

Serotonina, norepinefrina și dopamina

Principalii neurotransmițători (neuro hormoni) care reglează dispoziția și percepția fericirii sunt reprezentați de serotonină (5HT), norepinefrina (NA) și dopamină (DA). 

În teorie, depresia anxioasă caracterizată de neliniște psihomotorie, insomnie de adormire, hiperfagie sau bulimie este o depresie prin deficit de serotonină. 

Depresia ostilă, este caracterizată prin comportament impulsiv, interferențe toxicomanice sau alcoolice și comportament suicidal este tot o depresie serotoninergică. 

Depresia prin deficit de norepinefrină este caracterizată clinic printr-o inhibiție psihomotorie marcată, scădere în greutate, deshidratare, hipersomnie diurnă și insomnie matinală cuplate cu un pseudo-deficit cognitiv (fals deficit cognitiv). 

Aspectul clinic din depresia prin deficit de dopamină este dominat de inhibiție, somn agitat cu treziri multiple și semne discrete extrapiramidale. 

Dacă vorbim despre serotonină, aceasta acționează pe 7 clase de receptori specifici iar până acum au fost identificați peste 14 receptori. 

În funcție de receptorul de care se prinde serotonina poate avea efect antidepresiv, anxiolitic, de reducere a durerii, de reducere a migrenelor, de îmbunătățire a somnului, orexigenic, anorectic, antiemetic, nootropic, de termoreglare, de reglarea funcției sexuale, a funcției sociale, antipsihotic sau de a regla nivelul dopaminei sau noradrenalinei. 

Chiar și în cazul unui neurotansmițător destul de simplu precum norepinefrina, noradrenalina care acționează doar pe doi receptori, efectele nu sunt chiar așa de simple deoarece ele sunt influențate și de transportatorii acestui compus și de alte enzime. 

În mare și abordând subiectul la modul extrem de simplist din punct de vedere neurobiologic, cam aceștia sunt principalii neurotransmițători implicați în reglarea dispoziție și percepția fericirii. Totuși creierul este un sistem foarte complex și cu multiple mecanisme de auto-reglare. 

 

Acetilcolina, Glutamatul și Acidul y-aminobutiric

Neurotrasmițătorii implicați în activitățile de reglare sunt: Acetilcolina (Ach), Glutamatul și Acidul y-aminobutiric (GABA). De exemplu deficitul de acetilcolină se manifestă prin deficit cognitiv. Mai mult, la pacienții cu depresie s-au înregistrat nivele scăzute de GABA. 

Nivelul scăzut al GABA se corelează și cu anxietatea. Glutamatul este un neurotransmițător puternic excitant pentru sistemul nervos central (SNC). Totuși excesul de glutamat duce la moarte celulară iar stresul crește secreția lui la nivelul fantei sinaptice. În depresia diagnosticată clinic, tot timpul se înregistrează o perturbare a raportului glutamat/gaba.

 

Endorfinele

Dacă vorbim despre neurohormoni, trebuie să menționăm endorfinele. Acestea au o structură proteică complexă, având rol analgezic și vizând suprimarea durerii. Efectul lor analgezic este puternic dar din punct de vedere psihic produc o stare de relaxare, aproape de fericire. Există o multitudine de stimuli ce declanșează secreția internă a acestor substanțe: expunerea la lumină, durerea, anumite condimente, stresul sau râsul.

 

Oxitocina – hormonul dragostei sau al atașamentului

Oxitocina mai este numită popular și hormonul dragostei sau al atașamentului. Manifestările  fizice, mângâierile, îmbrățișările, vorbele afectuoase, toate determină creșterea cantității de oxitocină, deci putem observa încă un factor neurobiologic important în percepția fericirii. 

Putem de asemenea să luăm în discuție și rolul factorului neurotrofic al creierului (BDNF). Un nivel înalt al BDNF protejează creierul de distrucție, susține supraviețuirea și diferențierea neuronilor iar, de exemplu, administrarea antidepresivelor duce în timp la creșterea nivelului acestui neurohormon și sunt teorii care spun că de fapt acesta este mecanismul comun prin care toate antidepresivele indiferent de clasă vindecă depresia. 

 

Ce să facem dacă nu ne mai simțim de mult fericiți?

Pentru a concluziona partea neurobiologică, putem spune că în percepția stării de fericire sunt implicați mai toți hormonii și neurotransmițătorii dar să nu uităm că psihicul și alimentația joacă un rol decisiv în echilibrul acestora. 

Rezultatele studiilor au sugerat că stările emoționale au un impact major asupra percepției și judecății, acestea fiind congruente cu dispoziția (sunt câteva excepții reprezentante de situații mai grave). Totuși nu putem limita psihismul uman, care este extrem de complex la o sumă a variației neuromediatorilor, dar cunoașterea acestor date ne poate ajuta.

De exemplu, creșterea nivelului de serotonină poate fi stimulat prin amintirea evenimentelor plăcute. De asemenea, lumina acționează prin stimularea producției de vitamina D ce mărește secreția serotoninei. Mai mult, un stil de viață activ ce include exerciții fizice favorizează producția serotoninei și a endorfinelor.

Dincolo de partea relativ științifică vreau totuși să subliniez interacțiunile multiple dintre toți acești factori, hormoni și neuromediatori. Dacă a trecut prea mult timp de când nu ne mai simțim fericiți probabil ar trebui să discutăm cu un specialist pentru a evalua domeniile care de desfășurăm viața și factorii care o influențează. 

Cele mai frecvente probleme sunt cauzate de o dietă dezechilibrată, de un stil de viață impropriu, traume neprelucrate, interacțiuni stresante sau experiențe neplăcute de tot felul. Din punct de vedere simptomatologic cele mai frecvente simptome asociate cu lipsa percepției fericirii sunt tulburările de somn, anxietățile de tot felul, anhedonia (lipsa plăcerii pentru activitățile considerate ca fiind plăcute) și lipsa de energie.

Când acestea apar probabil cea mai rapidă rezolvare poate fi să apelăm la un serviciu de teleconsult pentru a discuta cu un specialist