Momentul despărțirii de părinți, fie și pentru un timp foarte scurt, reprezintă pentru copii una dintre primele contacte cu anxietatea. Totuși anxietatea de separare întâlnită în rândul copiilor preșcolari poate avea repercusiuni pe termen lung și poate afecta chiar și adolescenții.
Tulburările de anxietate sunt printre cele mai frecvente tulburări psihologice la pacienții mai tineri, afectând între 6% până la 20% din copiii și adolescenții din țările dezvoltate.
Ce este anxietatea de separare
Conform APA anxietatea de separare este singura tulburare de anxietate limitată la copilărie sau adolescență putând debuta chiar și înaintea vârstei de 2 ani.
Tulburarea de anxietate de separare (SAD) este definită cu griji excesive, persistente și nerealiste la separarea cel mai frecvent de părinți sau alți membri ai familiei.
Tinerii cu SAD prezintă distress și suferință înainte de separare sau în timpul încercărilor de separare. Acești copii își fac griji în mod excesiv pentru siguranța și sănătatea lor sau a mamei și a tatălui atunci când sunt separați de aceștia, au dificultăți în a dormi singuri, coșmaruri cu teme de separare, pot manifesta frecvent probleme somatice și pot prezenta refuz.
Cauzele anxietății de separare
Specialiștii iau în calcul ideea în care anxietatea de separare la copii ar fi, de fapt, consecința unor evenimente marcante. Combinate cu alți factori, acestea pot dezvolta în cazul copilului teama nefondată de a fi părăsit pentru totdeauna.
Schimbarea mediului (fie că este vorba despre mutarea într-o nouă locuință, fie că au ajuns la vârsta când ar trebui să meargă la grădiniță sau la școală), despărțirea de familie, despartirea de un părintele rămas singur după moartea celuilalt părinte, chiar și pentru câteva ore, ar putea însemna o traumă pentru cei mici. Divorțul, dispariția cuiva drag, despărțirea de o persoană apropiată sunt alți factori care determină apariția anxietății de separare.
Cel mai important sentiment pe care copiii îl investesc în adulți este încrederea. Despărțirea de cineva în care au investit încredere, le-ar afecta percepția cu privire la nivelul de siguranță.
Stresul cauzat de nivelul mare de cerințe de la școală, de situația familială sau legat de orice alt element din viețile lor sunt o cauză majoră a anxietății de acest tip.
Volumul mult prea mare de protecție pe care le-o oferă părinții îi poate face pe cei mici să considere că aceasta este o stare naturală. Acest lucru conduce automat la situația în care neglijați pentru câteva secunde, copiii intră în panică.
Simptome și primul semnal de alarmă
Așadar alegeți să acționați de la primele simptome precum:
- suferință excesivă repetată cu privire la posibilitatea de a fi departe de casă sau de cei dragi;
- griji constante, excesive despre pierderea unui părinte sau a altei persoane iubite din cauza unei boli sau a unui eveniment neprevazut;
- îngrijorare constantă că se va întâmpla ceva rău cu ei, cum ar fi pierderea sau răpirea, provocând separarea de părinți sau de alți membrii dragi ai familiei;
- refuzul de a fi departe de casă din cauza fricii de separare;
- refuzul de a fi acasă singuri fără un părinte sau o altă persoană dragă;
- reticența sau refuzul de a dormi departe de casă fără un părinte sau o altă persoană dragă în apropiere;
- coșmaruri repetate despre separare;
- plângeri frecvente de dureri de cap, dureri de stomac sau alte simptome atunci când separarea de un părinte sau de o altă persoană iubită este anticipată.
Diagnostic
Tulburarea de anxietate de separare este adesea diagnosticată pentru prima dată la vârsta de 6 sau 7 ani, atunci când un copil merge la școală conform AACAP. Unii copii dezvoltă tulburarea în jurul vârstei de 12 ani, la trecerea dintr-o etapă școlară în alta. Problema este mai frecventă la fete, și este asociată cu depresia și alte tulburări de anxietate, în special anxietate socială (timiditate incapacitantă) și tulburarea de panică.
Studiile ADDA arată că ereditatea este un factor în tulburarea de anxietate de separare. Unii copii, probabil din motive genetice, sunt “inhibați comportamental.” Chiar și la vârsta de patru luni, inimile lor bat mai repede și se micșorează când întâlnesc străini. Acești copii sunt cel mai susceptibili de a suferi de tulburare de anxietate de separare.
Diverse evenimente și circumstanțe pot aduce aceasta simptomatologie – schimbări deosebit de mari cum ar fi mutarea într-un cartier nou, apariția unui nou copil sau un deces în familie.
Metode de tratament
Spre deosebire de adulți, copiilor le lipsește capacitatea de a evalua situația la dimensiunea ei reală. La vârste fragede, lipsa părintelui pentru o anumită perioadă a zilei reprezintă dispariția acestuia pentru totdeauna. Copiii sunt sensibili la schimbări majore, iar tot ce e nou poate fi perceput ca un pericol. Ei supraestimează orice situație ipotetică și se tem de probabilitatea ca aceasta să se întâmple.
Acordă timp discuțiilor cu copilul
Dacă fenomenul este abia la început, acesta poate fi stopat printr-o încercare de comunicare cu cel mic, prin care să i se ofere explicații pe înțelesul lui despre diferența dintre probabilitatea ca ceva rău să se petreacă și posibilitatea întâmplării acelui lucru. Esențială este antrenarea capacității copilului de a analiza situația și de a o interpreta corect, de a învăța forme de independizare potrivite fiecărei etape de vârstă.
Un specialist poate ajuta
Anxietatea de separare ce apare la copii nu reprezintă întotdeauna o fază trecătoare. În cazul în care aceasta devine o stare generală, ajunge să afecteze atât calitatea vieții micuților, cât și pe cea a părinților și este recomandată discuția cu un specialist. Dacă optați pentru aceasta vă recomandăm un ghid ajutător. Faceți o listă cu:
- Simptomele de anxietate ale copilului. Când apar, cât de mult îl afectează?
- Ce determină copilul să fie stresat? Includeți orice schimbări majore sau evenimente stresante cu care copilul s-a confruntat recent sau posibile traume din trecut.
- Orice antecedente familiale de probleme de sănătate mintală. Notați dacă voi soțul / soția, părinții, bunicii, frații sau alți copii s-au luptat cu orice probleme de sănătate mintală.
- Orice alte probleme de sănătate fizică sau emoțională pe care le are copilul vostru.
- Menționați dacă copilul urmează tratamente, fie ele alopate sau de alt tip.
- Întrebări suplimentare pe care doriți să le adresați specialistului.
Suntem “de gardă” pentru toate tulburările care se pot ivi pe parcursul dezvoltării emoționale a copilului vostru.
