După lansarea filmului Jaws (“Fălci”) în 1975, se pare că rapoartele despre fobia de apă au crescut dramatic. A fost un moment de conștientizare generalizată asupra aquafobiei, o tulburare cât se poate de reală ce poate afecta calitatea vieții.

Când intervine și comportamentul evitant privind igiena sau doar apropierea de stropi de apă și cauzează disconfort semnificativ clinic sau deficit în domeniile sociale cu izolare și stigmă, se ridică mari semne de întrebare asupra complexității fobiilor.

Dacă ești cel îngrozit când colegii tăi de birou te invită la înot în weekend, dacă vacanța aproape de malul mării e mai degrabă un trigger al tuturor anxietăților aparent incontrolabile și câțiva stropi chiar dintr-o fântână arteziană îți provoacă groază, e posibil să suferi de aquafobie.

De aceea împreună cu Specialistul ATLAS, Psiholog clinician Irina Necsoi vedem nu numai cum apare o fobie dar căutăm opțiunile de control și intrăm puțin în culisele abordarii psiho-terapeutice să vedem ce spun pacienții…ca să nu se trateze :).

Trage cortina peste frică!

 

Dar ce e o fobie?

Putem defini o fobie ca fiind frica sau anxietatea privind un obiect sau o situație particulară.

La copii, frica sau anxietatea poate fi exprimată prin plâns, agitație, accese de furie, perplexitate sau agățare de părinți.

În momentul în care exista un trigger (stimul specific) frica se declanșează imediat. Persoana simte frica foarte intensă, poate face un atac de panică, are un sentiment de neputință.

Obiectul sau situația sunt în general evitate sau suportate cu frică sau anxietate intensă. E un lucru obișnuit ca persoana să prezinte mai multe fobii specifice.

Persoana cu o fobie specifică are, în medie, trei obiecte sau situații de care se teme, și aproximativ 75% din persoanele cu fobie specifică prezintă mai mult de o situație sau un obiect fobogen. În aceste cazuri trebuie specificat diagnosticul mai multor fobii specifice, fiecare diagnostic reflectând stimulul fobic. 

De exemplu: fobie de apă și fobie de zbor. Asocierile pot fi multiple și variate. Dacă ai talasofobie nu ai neapărat și fobie de ploaie ci poți reacționa la orice alt stimul.

 

Variante de fobie de apă

Aquafobia sau Hidrofobia – frica de apă

Talasofobia – frica de ape adânci

Ombrofobia – frica de ploaie

Ablutofobia – frica de a te spăla

 

Cauze acvafobie

Cea mai frecventă cauză a acvafobiei este o experiență negativă anterioară. Dacă ați trecut printr-o experiență aproape de înec, naufragiu sau chiar o lecție proastă de înot, este mai probabil să dezvoltați o fobie a apei.

Învățarea înotului este un rit de trecere pentru mulți copii, iar experiențele înspăimântătoare sunt comune. Modul în care sunt tratate aceste situații joacă un rol major în determinarea dacă va apărea o fobie.

Experiența negativă nu trebuie să vi se fi întâmplat în mod specific.  

 

Simptome

La fel că toate fobiile specifice, simptomele acvafobiei variază de la un pacient la altul. În general, cu cât fobia este mai severă, cu atât simptomele vor fi mai severe.

Puteți dezvolta anxietate anticipativă în zilele sau săptămânile premergătoare unei întâlniri viitoare cu apă. S-ar putea să refuzați să intrați în apă sau să începeți să vă panicați imediat ce intrați în contact cu ea.

 

Complicații

Apa este o parte înnăscută a vieții umane. Înotul este o activitate obișnuită vara, în vacanță și la petreceri sau evenimente sociale. Evitarea apei cu totul poate fi dificilă sau incomodă.

Dacă frica ta de apă se extinde la stropi de apă și chiar apropierea apei în orice formă, poate fi chiar mai limitativă. Există persoane care se simt expuse chiar și în apropierea unei fântâni.

În unele cazuri, acvafobia poate duce la ablutofobie sau frică de scăldat.

Această fobie relativ rară poate avea, de asemenea, un impact devastator asupra stimei de sine. Cultura modernă pune un accent puternic pe curățenie și igienă, iar cei care nu fac duș sau baie zilnic pot fi disprețuiți. Există, de asemenea, un risc crescut de boli comune și rare, iar cei care permit murdăria și bacteriile să rămână pe pielea și părul lor pot fi expuși.

 

Situațiile din cabinetul specialistului

De foarte multe ori lumea nu se tratează, ci își construiește întreaga viață bazată pe obiceiuri ciudate menite să evite situațiile în care resimt disconfort.

În ultimul an doar o singura persoana a venit la mine în terapie solicitând vindecarea unei fobii (deși în contextul pandemic s-au activat sau reactivat foarte multe fobii). 

Restul tratamentelor pentru fobie au fost administrate clienților care au venit în terapie pentru a rezolva diverse alte teme, iar în timpul procesului terapeutic, reflectându-le că în anumite momente au un comportament evitat, cu mare lejeritate îmi răspundeau… “aaa.. da, fac asta pentru ca îmi este teamă” (comportamentul acesta evitant era pentru ei soluția pentru a se simții în siguranță). Când le reflectăm cât de mult acest comportament le îngrădește și le complică viața, de cele mai multe ori îmi răspundeau că pur și simplu nu s-au gândit că ar putea face ceva pentru a îmbunătății situația sau mai mult, pentru că fobia dura “de când se știu ei” și nu puteau identifica când a început, credeau că așa sunt ei, problema devenise parte definitorie a personalității lor.

Frica este de fiecare dată la fel de intensă. Persoana dezvoltă o frică de frică și asta o face să recurgă la comportamente de evitare sau tendința de a scăpa din situația respectivă.

 

Proces psihoterapeutic

Clientul ajunge să se simtă în control, în siguranța în prezența stimulului fobic și reușește să înțeleagă cum s-a format aceasta teamă.

Înțelegerea este doar primul pas, frica este în continuare resimțită până în momentul în care trauma din corp este desensibilizata cu ajutorul EMDR (Eye Movement Desensitization and Reprocessing Therapy) sau există o restructurare cognitivă prin expunere repetată la stimul specific (terapia prin expunere- CBT).

 

De ce nu ne tratăm de fobii?

Sunt 4 motive importante care ne împiedică să ne tratăm:

  1. Avem credința că nu este posibil, nu avem acces la informație. 
  2. Am mai fost la terapie și nu a funcționat. Pentru fobii este recomandată Terapia prin expunere-CBT sau EMDR. Din cele peste 200 de orientări terapeutice, acestea  și-au dovedit eficiența, deci nu orice fel de terapie/ terapeut tratează fobiile.
  3. Așa sunt eu. Problema este este resimțită ca făcând parte din personalitate, deci din funcționalitatea persoanei.
  4. Rușinea și teama de stigmatizare care poate veni cu ea. Personal am avut o fobie de gândaci pe care am tratat-o prin EMDR. Tratamentul a durat câteva ședințe. La vederea unui gândac simțeam fulgere prin corp și pe coloană. Pentru că nu eram înțeleasă și toată lumea în jurul meu îmi spunea că exagerez, mi-a fost rușine de asta. În cadrul tratamentului EMDR am lucrat cu fobia și apoi cu rușinea resimțită din cauza acestei frici pe care o considerăm penibilă. Am fost uimită de rezultatele obținute. Rezultatele se mențin și astăzi.

Fobia este o frica mutată către altceva, este greu să descoperim de la ce a început, foarte des observăm doar manifestarea ei. Astfel, un copil poate avea o fobie de apă pentru că la un moment dat în viață a asociat apa cu pericolul.

Dar aceasta poate fi, și de cele mai multe ori este, o cogniție irațională pe care a integrat-o ca exemplu: în momentul în care părinții lui se certau iar mama din greșeală a vărsat un pahar cu apă. Pentru mai multe detalii despre cum se formează o fobie, vezi cazul micului Albert.

Orice explicație logică pe care o oferim unei persoane care suferă de o fobie nu va ajuta prea mult, pentru ca mintea și corpul ei deja au conectat stimulul de sentimentul de a fi în pericol.

Motivele pentru care apare această frică sunt numeroase și depind de experiența de viață a persoanei respective și de relația cu persoana de îngrijire (s-a simțit copilul singur, vulnerabil, în pericol).

 

De ce este necesară părerea și însoțirea unui specialist?

Toate au la bază o traumă, un moment în care stresul perceput a fost mult mai mare decât posibilitățile de autoreglare. 

Astfel amintirea este încapsulată, neputând fi procesată de către creier, ea se va reactiva de fiecare dată când ceva ne va reaminti de evenimentul respectiv. 

Cele trei diagnostice sunt foarte diferite între ele, frica este stocată în mintea si-n corpul nostru dar într-o modalitate diferită. În funcție de diagnostic, tratamentul care trebuie urmat este adaptat specificității problemei cu care ne confruntăm. 

Un specialist evaluează, oferă un diagnostic, explicațiile necesare pentru înțelegerea complexității situației cu care ne confruntăm (psihoeducație). El oferă un spațiu de siguranță în care e ok să ne exprimăm emoțiile și un context bun care facilitează vindecarea.

Ca și specialiști, știm cum funcționează erorile cognitive astfel deși acest articol se referă la frica de apă, tratamentul este disponibil pentru orice alta fobie.

 

Dacă suferi de o fobie, ia telemedicina în vacanță cu tine. Creăm împreună un colac unic de salvare, când apele par tulburi, cu tratament psihoterapeutic personalizat .