Iată că a venit și lunea. Ce bine că a venit! Cum ar fi ca la fiecare început de săptămâna nu numai să ne spunem acest lucru dar chiar așa să simțim, că lunea e o zi în care putem muta gândurile pe pozitiv și că “stigma” aruncată asupra acestei zile nu ne poate afecta la job dar nici în viața privată. Dacă ar există un “manual de utilizare” al omului ne-ar fi tuturor mai ușor, dar până atunci folosim variantele din dotare: specialiști, studii și imensa dedicare pentru sănătatea voastră.
Andrei Alexandrescu, Specialist ATLAS în psihoterapie ne aduce aminte că starea proastă pe care unii o au în ziua de luni (Monday Blues) e un indicator foarte precis și folositor – însă unul de profunzime. Pentru ce este „indicatorul”, o să citim spre finalul articolului, acolo unde ne uităm mai profund la problema zilei de luni.
Ce credem despre ziua de luni?
Pentru a da forță argumentului meu (prin invocarea științei, desigur:) ) vă propun să ne uităm la descoperirile cercetătorilor de la Universitatea din Sidney, Charles Areni și Mitchell Burger. Sunt mult mai multe cercetări, însă așa cum bine știți, când vine vorba despre manualul de utilizare al omului, nu există niciodată certitudini, iar asta face parte din natura umană.
Cercetătorii demonstrează că „lunea e urâtă” în mare parte pentru că noi așa credem despre ea. Aș adăuga eu aici că foarte mulți dintre noi credem că „munca e o corvoadă” – de aici și stările pe care le avem.
În lucrarea prezentată, oamenii nu au înregistrat schimbări semnificative de dispoziție într-o zi față de alta, cu toate acestea au raportat că în ziua de luni s-au simțit cel mai „jos”. Iată, din nou, ce rol important au credințele noastre atunci când ne ciocnim cu diverse stări pe care nu ni le dorim.
Adevărul este că lunea este prima zi de muncă, care vine după cele mai scurte zile din an, adică cele de week-end și care au fost așteptate cu o bucurie copilărească de lunea trecută. Cumva „luni vrem să vină weekendul, dar să nu mai vină încă o luni”, dacă se poate!
De ce oamenii răspund că „lunea e urâtă”? Pentru că așa au asociat-o, încă din copilărie, prin învățare socială. Gândiți-vă la voi – weekend-ul este pentru relaxare și distracție (așa ați învățat de mici că este), iar zilele săptămânii sunt pentru muncă, iar munca este o corvoadă și o facem pentru că „trebuie” – fără ea nu avem bani să trăim.
Când ziua de luni vine, iar noi credem asta despre ea, este normal și firesc să nu ne simțim bine (orice ar însemna acest bine pentru fiecare dintre voi). Cum să radiem de fericire când „azi e luni, mă duc la muncă, unde e horror”?
Este ziua de luni chiar atât de rea?
Este Monday Blues legată doar de propriile credințe? Vă invit să vă antrenați cu următoarele exerciții pentru a vă da seama dacă problema voastră este la acest capitol:
Pas 1: Monitorizați ce s-a întâmplat atât de rău lunea aceasta, precum și în precedentele zile de luni și comparați cu restul săptămânii? E chiar așa de rău ce se întâmplă luni sau seamănă zilele între ele? Doar luni v-ați simțit mai deprimați sau și în celelalte zile? Ce dovezi concrete aveți că lunea este atât de rea?
Pas 2: Mergeți către trei colegi/prieteni/rude din medii diferite care par a fi „mai funcționali” în zilele de luni, care nu s-au plâns despre aceste aspecte sau care chiar își fac reclamă că ziua de luni pentru ei este foarte bună. Întrebați-i „cum de ai starea aceasta pozitivă în ziua de luni? Ce crezi despre ziua de luni? La ce te gândești? Ce faci să fii așa?”. Notați răspunsurile, comparați-le cu ale voastre și învățați noi modele de gândire care să vă scoată din starea neprietenoasă. Aduceți-vă aminte că suntem animale sociale și că trebuie să învățăm unii de la ceilalți, iar forma primară este mimetismul. Copiați modul de gândire care îl ajută pe aproapele vostru să se simtă bine și vedeți dacă se schimbă și dispoziția voastră.
O să continui linia de producție de tips&tricks prin a vă prezenta câteva puncte de vedere legate de „ce puteți să faceți pentru a obține o dispoziție mai bună lunea”, însă vă rog să duceți articolul (și apoi „treaba”) până la capăt, pentru că problema e mult mai profundă decât pare.
Strategii de suprafață pentru a face din ziua de luni una mai plăcută
Gândiți-vă că week-end-ul e o ruptură, o pauză bine meritată, după săptămâna de lucru, în care ne-a crescut nivelul de stres, nu prea am dormit bine și suficient, ne-am enervat, ne-am certat și tot așa. În week-end ne-am distrat, am dormit mai mult, am fost la discotecă, am dansat pe mese și am băut alcool, am râs și am glumit. Deși pare excelent și că ne-am încărcat bateriile, lucrurile nu stau tocmai așa.
Vă invit să faceți următoarele experimente în următoarele patru weekenduri și să notați la finalul zilei de luni dacă starea voastră s-a îmbunătățit:
Păstrați tiparul de somn și în week-end
Probabil o să mă înjurați, dar fiecare dintre noi are un ritm circadian și o cronobiologie care trebuie respectate. Dacă nu o facem ne dăm tot aparatul intern peste cap, implicit și mintea, care este atât de dependentă de ciclurile de somn. Sunt sigur că ați dormit de multe ori mai mult ca de obicei, iar după trezire starea voastră nu era tocmai bună, deși, aparent, ați mai recuperat din orele pierdute de somn. Aceste convingeri – că recuperăm, că mai mult somn e mai bun etc. sunt contraproductive și nu au fost validate științific. Pe scurt, dacă în timpul săptămânii vă treziți la 8, faceți asta și în weekend.
Înlocuiți excesul cu activități care vă fac plăcere/învățați lucruri noi
Dacă petreceți constant până la 4 AM în weekend și dormiți prelungit (apropo de punctul de mai sus), consumați alcool, mâncați și fumați în exces, vă propun să balansați aceste variabile. Nu înseamnă să nu vă distrați, însă puteți începe mai devreme și termina mai devreme, puteți limita viciile – dacă sunteți fumători păstrați frecvența din timpul săptămânii și dacă sunteți băutori, câteva pahare sunt suficiente. Dacă aveți un obicei din a sta multe ore ale dimineților de weekend la cafea și țigări, programați din timpul săptămânii activități de făcut l sfârșitul săptămânii – plimbări, drumeții, vizite, mini-vacanțe. Nu trebuie să fie toate în St. Barts sau să implice bani mulți, pentru că și lucrurile mici adunate ne pot bucura.
Socializați cu colegii și lunea
Chiar dacă simțiți că nu aveți o dispoziție prea grozavă, evitarea socializării adâncește stările negative.
Pentru experimentul vostru de început cele trei puncte sunt suficiente și haideți să mergem mai în profunzime.
Monday Blues îți poate arata că ești în locul greșit
Gallup ne arată că 85% dintre angajați sunt neimplicați la muncă, într-o formă sau alta și din motive variate. Desigur că și companiile au rolul lor, însă vreau să deveniți conștienți de un lucru cheie – responsabilitatea faptelor noastre, implicit a alegerilor, e a noastră. Dacă așteptăm să se schimbe întreaga companie și să se muleze pe nevoile noastre, mai ales fără ca noi să nu acționăm într-o direcție sau alta, ne împinge într-un joc al vinei care nu rezolvă problema. Vorbesc aici și din propria experiența, de fost angajat, director, consultant și apoi psiholog – și eu am fost nefericit și am criticat probleme din diverse sisteme crezând că se schimbă lucrurile, însă tot eu a trebuit să acționez pentru propria bunăstare.
Desigur că și climatul din companie, creat tot de oameni, are impact negativ – un mediu toxic, fără respect, unde se practică certurile, injuriile, inechitatea și fățărnicia, cu oameni care preferă să evite subiecte importante și să le bage sub preș, unde presiunea impusă nu este însoțită de resurse cu siguranță ne afectează sănătatea psihică, dar să revenim la ideea de responsabilitate personală – tu de ce te afli într-un astfel de loc?
Mare parte dintre noi a făcut școală. Am învățat că trebuie să luăm note bune și să ne găsim de muncă, că altfel suntem ne-oameni. Nu am avut mentori și îndrumători care să ne ajute să găsim locul potrivit pentru noi (atenție, potrivit, NU perfect!), ci am intrat în malaxorul vieții cu speranța, poate, că „la un moment dat ni se arată”.
Am ajuns în joburi care nu ne pasionează deloc, unde nu ne folosim talentele și abilitățile naturale, pentru care nu ne mai găsim motivația și unde valorile noastre își iau palme de la cele impuse de alții.
Ia în calcul o activitate care îți place, care te motivează, pe care ai mai făcut-o sau pe care o poți face și din care poți câștiga și bani. Pentru unii e mai ușor să identifice, pentru alții mai greu, însă nu e imposibil – dă-ți timp! Gata? Imaginează-ți că lunea viitoare te duci să lucrezi acolo unde poți să faci toate astea. Cum te simți? Tot așa supărat, deprimat, demotivat? Nu prea cred…
Poate că ai tendința să spui că exercițiul acesta „e o poveste”, însă te asigur că foarte mulți cu care am lucrat au reușit să-și contureze o imagine pe baza căreia au și acționat. Se poate, dacă ne asumăm responsabilitatea și ne dorim o schimbare. Cele mai frumoase povești le puteți auzi chiar în jurul vostru de la oameni care au trecut printr-un mare eșec sau o mare decepție înainte să se re-monteze pe drumul potrivit pentru ei. Căutați-i și întrebați-i.
Cum ne dăm seama că e jobul greșit? În primul rând, dacă nu am făcut un efort conștient să identificăm ce ar fi potrivit pentru noi, ce ne place, ce ne motivează – e posibil ca „soarta” să fi ales pentru noi și astfel crește probabilitatea să nu fim în locul potrivit.
Părerea mea este că jobul potrivit este cel în care apar fragmente din noi și în care ni se reflectă personalitatea.
Ca să finalizăm, gândiți-vă la următoarele idei, referitoare la locul unde vă duceți luni și terminați vineri (fie muncă, fie afacere, fie cazinou, fie bitcoin). Scrieți răspunsurile pe o foaie și dați note de la 1 la 10 (sau procente până la 100%) acolo unde este cazul:
- Care sunt abilitățile tale înnăscute/talentele? Calculezi bine, vorbești bine în public, înțelegi oamenii și emoțiile lor rapid, ai ureche muzicală, dexteritate etc.
- Ce te pasionează?
- Cât de mult te mulțumește munca în sine în locul actual? Adică lucrurile concrete pe care le faci – te pasionează, sunt din arsenalul tău de abilități unice/talente?
- Ce te motivează, sincer? Pe unii îi motivează cel mai tare banii, pe alții aprecierea, plăcerea de a face o sarcină („îmi place că ajut oameni să-și găsească de lucru”) etc.
- De ce te ridici din pat să te duci să muncești? Dacă nu ai o stare tocmai bună și răspunzi „pentru bani”, ai nevoie să te concentrezi serios pe acest aspect. Fizic și filosofic, banii sunt o consecință – vin după „ceva”.
- În ce procent te duci la muncă pentru bani? Dacă procentul e mare, iar tu nu te simți prea bine cu munca ta, nu vreau să te dezamăgesc dar e posibil să nu faci parte din categoria celor pe care banii îi motivează în special.
- Dacă la muncă nu e tocmai bine/e nasol, cum susții tu problemele tale și din mediul tău de lucru? Exemplele aici sunt nenumărate – dacă ți-ar plăcea să faci alte activități/dacă ai vrea altă poziție la actualul job și nu ai cerut, dacă alții îți încalcă limite pentru că nu le-ai impus, dacă în loc să gestionezi conflicte le eviți și nu faci nimic să le rezolvi etc. Fii sincer!
După ce ai completat, dă-i o citire și fă-ți o analiză. Cel mai frumos este să muncești folosind „ce îți este dat” și nu să te mulezi în permanență după context, adică după „ce ți se dă”. Nu putem întotdeauna și oriunde să ne „creăm propriul job”, însă putem face tot ce ține de noi – muncă de conștientizare cu sinele și acțiuni concrete către destinația pe care ne-o dorim.
Am fost condiționați în numeroase moduri de-a lungul vieții și am învățat multe lucruri care deși păreau mere de aur, ne încurcă teribil. Știu, pe pielea mea, cât de dificile sunt căutările legate de „pe ce drum profesional să o apuc” și cel mai mult m-a ajutat că nu am fost singur – am apelat și eu la rândul meu la ajutor de specialitate.
Dacă te confrunți de mult timp cu astfel de probleme și nu le dai de cap, hai să vorbim!
