Oboseala cronică este o suferință în adevăratul sens al cuvântului, fiind introdusă în DSM ca diagnostic, din 2019. Trăim din păcate într-o lume unde să fii obosit este normal și face parte din programul nostru de zi cu zi.

Te trezești în fiecare dimineață cu gândul că ai vrea să mai dormi, că nu vrei să te ridici din pat însă, pare că nu ai de ales. Mergi înainte cu un job de 9 ore care se transformă adesea într-un job de 12 ore, familie, casă și prieteni

Paula Flutur, Psiholog clinician și psihoterapeut ATLAS a scris un articol în care ne avertizează că nu e ușor, iar dacă nu ai timp să te oprești să îți dai seama că nu mai poți, ești cu siguranță deja în etapa de oboseală cronică.

 

Este oboseala cronică burnout?

Oboseală cronică este cunoscută în organizații ca burnout. Se vorbește din ce în ce mai mult despre asta în HR. Cu toate acestea, statisticile nu arată o îmbunătățire, ba chiar perioada pandemică prin care trecem ne-a accentuat oboseala. Îți poți evalua singur riscul de burnout cu ajutorul chestionarului nostru.

Oboseala cronică are mai multe simptome decât burnout-ul, ele sunt subtile și pot fi normale pentru o perioadă, însă atât timp cât ele sunt durabile în timp aduc multe riscuri atât pentru individ cât și pentru organizații. 

În continuare o să tratez acest subiect din cele două perspective: din perspectivă individuală – cum să iți dai seama că poate ești în burn-out, ce poți face, unde poți găsi ajutor; și din perspectivă organizațională: care sunt riscurile unei organizații atunci când angajații sunt în oboseală cronică. 

 

Perspectiva individuală 

Oboseală cronică este legată de stres și capacitatea noastră, a fiecăruia în parte, de a procesa stresul. Este bine știut că unele persoane sunt mai rezistente la factori stresanți decât altele. Dacă tu nu rezișți la stres asta nu înseamnă că este ceva în neregulă cu tine sau că nu poți fi un angajat de nădejde, ci doar că ai o toleranță mai scăzută la stres și probabil nu ți-ai dezvoltat strategii adaptative la mediul în care trăiești. Până aici nu e nici un capăt de țară și nici o sentință. 

Totuși, persoanele care ajung în oboseală cronică de cele mai multe ori nu își dau seama de asta decât atunci când este prea târziu.

Semnele oboselii cronice

  • Te trezești în fiecare dimineață cu puțină energie. Această situație se întâmplă de cel puțin 6 luni.
  • Ai sentimente negative, cinism și revoltă față de muncă sau angajator. Nu mai vrei să faci parte din proiecte noi dar cu toate astea nu spui “nu”. 
  • În ultima vreme ai făcut greșeli mai mici sau mai mari, din neatenție, la locul de muncă. 
  • Când ai o zi liberă nu știi ce să faci cu ea și ești mai degrabă agitat. 
  • În viața personală lucrurile sunt cam la fel – mulți cer lucruri de la tine și te simți copleșit. 
  • Nu mai reușești să fii prezent emoțional în viață de cuplu sau de familie. 

 

Ce poți face?

Ia o pauză!

În primul rând, este nevoie să iei o pauză și să te uiți un pic la cum arată rutină ta: ce faci în fiecare dimineață, ce faci când ai puțin timp liber și cu ce îl umpli, cum faci să nu te mai vezi cu prietenii, cum accepți taskuri chiar dacă ești prea obosit și încărcat. 

 

Schimbă rutina de dimineață

În al doilea rând, îți recomand să introduci schimbări mici în rutina ta de dimineața: când te trezești ia-ți 15 – 30 de minute pentru tine. În acest timp citește, fă câteva exerciții de stretching, găsește motive să fii recunoscător pentru ceea ce trăiești, dansează, etc. Fă orice, dar să nu implice: telefon, laptop, știri îngrozitoare despre ce se mai întâmplă în lume și conflicte cu partenerul sau copiii. 

 

Mergi la psihoterapeut

În al treilea rând, dacă simți că obiceiurile tale sunt prea adânci, le faci de prea mult timp și nu le poți schimba singur, mergi la un psihoterapeut. Nu e nicio rușine să ceri ajutorul! Îți spun asta pentru că știu că dacă ai ajuns în burnout iți asumi rolul salvatorului invincibil însă, îți dau o veste proastă: uiți să te salvezi pe tine și barcă se scufundă. Suntem într-o cultură unde sacrificiul este văzut ca fiind nobil și un act de putere. Totuși, nimeni nu are nevoie de eroi cu termen de valabilitate care după câțiva ani de atât salvat cedează. Societatea îi marginalizează și uită că au fost “eroi”. Începe să ceri ajutorul și fară să-l cataloghezi neapărat ca vulnerabilitate. Repet: nu e nici o rușine!

 

Perspectiva organizațională 

Un angajat în burn-out este o bombă cu ceas. Poate face greșeli extrem de mari. Acest risc apare în primul rând în perioadele de criză, perioada în care angajatul are nevoie să mobilizeze mai multe resurse. 

Oboseala cronică este confundată cu demotivarea. Angajatul face muncă din ce în ce mai încet și cu mai mult efort. Din păcate, destul de mulți angajatorichiar dacă observă ceva, nu își definesc foarte bine ce văd și nu fac nimic pentru asta. Ba mai mult, cred că o mărire de salariu poate rezolva ceea ce pare a fi demotivare. 

În acest context, programele de wellbeing pot face diferență pentru angajați. Aceștia pot discuta cu specialiști care nu sunt direct implicați în business ceea ce înseamnă că sunt imparțiali. De asemenea, workshopurile experiențiale aduc destul de multă conștientizare angajaților și pot fi primul pas pentru a începe o schimbare. În experiența mea, am observat cum astfel de inițiative luate de angajator au ajuns la angajat sub formă de “cineva se gândește la mine”, “cineva are grijă de mine”.

Oamenii au nevoie să știe că cineva acolo se gândește să le creeze spațiu de dezvoltare și creștere.

Când acel “cineva” este angajatorul, angajatul este loial și motivat, luptă pentru interesele angajatorului. 

Dacă nu te-am convins cu aceste argumente umaniste, te invit să citești câteva studii de specialitate despre efectele burnout-ului asupra bugetului companiei. Un angajat în burnout ridică următoarele riscuri: greșeli, își dă demisia în momente critice (în mijlocul proiectului), își ia concediu medical pe durata anului (deoarece oboseala cronică afectează sistemul imunitar) și demotivează alți angajați. Toate astea transformate în bani ne arată sume interesante, departe de costul terapiei și al programelor de wellbeing. M-am gândit că poate ai nevoie de dovezi și cifre. 

 

Oboseala cronică nu mai este o poveste sau ceva abstract, este o realitate pentru organizații și pentru tine ca persoană. Să ignori ceea ce simți nu înseamnă că se va rezolva de la sine și că va trece, ci va lasa urme tot mai adânci în psihicul și corpul tău. Există soluții și specialiști pentru această situație, nu e nevoie să fii singur!