Auzim atât de des despre empatie, că pare un clișeu de pe vremuri, când toată lumea voia “pace mondială”. Să fii empatic pare, deci, un lucru bun. Dar care e linia? Unde mai știi ce simți tu, de fapt, și ce simte celălalt? Cât de mult poți să fii empatic, fără să suferi sau să te păcălească cineva? Există un buton de on-off? 🙂

D-asta am vorbit cu Sebastian Vaduva, Specialistul ATLAS, să fie empatic cu noi 🙂 și să ne explice pe înțelesul nostru care e treaba cu empatia asta și cum facem să nu pierdem controlul, dar nici să devenim roboței. 

 

“Ce este și cu ce se mănâncă empatia? A fi o persoană empatică e tot una cu empatia? Ne folosește sau ne încurcă?” Sunt întrebat des asta. La fel și cu echilibrul. “Ce facem cu echilibrul?”

Păi, hai să vedem, se spune că empatia este abilitatea de a simții emoțiile și trăirile persoanelor cu care interacționăm, abilitatea de a te pune în “papucii” celuilalt. De asemenea poți să empatizezi cu o carte, cu un personaj sau cu mesajul autorului, trăind acea emoție pe care o descrie, ca și când ar fi a ta.

Cât despre persoana empatică, lucrurile stau puțin diferit, persoanele empatice simt trăirile celor din jurul lor, fără ca aceștia să le exprime în mod direct și, de cele mai multe ori, se întâmplă în mod automat. Dacă o persoană alege să empatizeze sau nu cu interlocutorul său, persoana empatică empatizează în mod automat și destul de întâmplător.

Persoanele empatice simt, la nivel emoțional, atât deschiderea, blocajele cât și intențiile celorlalte persoane, dar asta nu înseamnă că toate persoanele empatice le și înțeleg sau interpretează corect.

De exemplu, dacă ești o persoană empatică, sunt sigur că te-ai aflat cel puțin odată într-o situație, în care să ai o stare care nu se potrivea, cum ar fi să ieși cu cineva în oraș și brusc să simți furie sau tristețe, ca mai târziu să afli că persoana cu care erai este nervoasă sau tristă, iar în timpul petrecut cu tine să fi râs și glumit tot timpul, sau un alt exemplu să simți o agitație interioară ca ulterior să realizezi că agitația pe care o simțeai s-a dus imediat după ce ai trecut de o piață sau un loc aglomerat și agitat. 

Dacă am nimerit, felicitări! Ești o persoană empatică :)), nu te îngrijora, dacă simți emoții pe care nu le înțelegi, este ceva normal.

 

Empatia – ne folosește sau ne încurcă?

A fi empatic pare a fi un fel de responsabilitate și nu este întotdeauna plăcut ceea ce simțim, uneori poate părea chiar chinuitor și un calvar, vestea bună este că dacă o acceptăm și suntem puțin atenți, se poate transforma într-o binecuvântare. Lucrul cel mai important este să înțelegem diferența dintre stările noastre originale și stările empatizate.

Mulți oameni trăiesc o întreagă viață confundând și consumându-se cu stări neplăcute sau pe care nu le înțeleg și care nici măcar nu le aparțin. Sunt alți oameni care folosesc informațiile și trăirile empatizate pentru a ajuta sau în scopuri egoiste, iar alții care de frica lor, își suprimă toate trăirile. În fond, depinde de noi și de alegerile noastre dacă ne folosește sau ne încurcă.

 

Empatia ne costă

Ne costă emotii și implicare.

Oamenii sufocă sentimentele de empatie, deoarece acestea ar putea fi deprimante sau costisitoare atât la nivel emoțional cât și social. “Unde se întâmplă asta?” Peste tot în lume.

“Toate țările europene se confruntă cu reduceri mari ale ale empatiei și creșteri ale narcisismului pe măsură ce urbanizarea continuă să fragmenteze comunitățile, implicarea civică scade, iar ideologiile pieței libere aprofundează individualismul. Psihologii au observat, de asemenea, o „epidemie de narcisism” în America: unul din zece americani prezintă trăsături de personalitate narcisiste care limitează implicarea lor în viața altora.” 

Empatia mută concentrarea de pe “eu” pe “ceilalți” în mod divers și deloc economic ca și angajare în emoție și dedicare. Costurile cognitive ale empatiei ar putea determina oamenii să o evite, și ar fi posibil să crească empatia prin încurajarea oamenilor că pot face bine.

Vestea bună pentru societate în ansamblu ar fi schimbarea motivației oamenilor spre angajarea în empatie. Empatia face ca, social, oamenii să ajungă la grupuri de risc care au nevoie de ajutor, cum ar fi: imigranții, refugiații și victimele dezastrelor naturale.

 

Dar echilibrul? Cu el ce mai facem?

Ok, bun. Dar cum fac diferenta între starea mea și starea celorlalți? Nu o să vă mint, pentru a ajunge la un nivel optim, va fi nevoie de ceva antrenament și de ceva exerciții, este ca atunci când vrei să ai un corp fit, iar pentru asta trebuie să mergi la sala periodic. 

Cea mai populară și eficientă metodă este meditația, meditația mindfulness, de exemplu, funcționează foarte bine, ancorarea în momentul prezent prin conștientizarea lui și observarea emoțiilor și gândurilor într-o manieră calmă, de acceptare și fără a judeca ceea ce observăm, promit că vă ajuta mult la clarificarea și diferențierea emoțiilor, gândurilor, și trăirilor tale. Dacă exista dificultăți în aplicarea tehnicilor de meditație, se poate apela la un specialist psihoterapeut, yoga, etc., ce crezi tu că ți s-ar potrivi. Voința și motivația sunt cheia!

Echilibru’ domne’’, echilibru’, da, despre asta este vorba. Ingredientul principal pentru o viață fericită și de calitate. Indiferent dacă ești un empatic sau nu!

Anyway țin să te anunț, că primul pas deja l-ai făcut, adică ai conștientizat această abilitate, restul depinde doar de tine! Cheers 🙂

Cu empatie, 

ATLAS