Antidepresivele ajută la echilibrarea substanțelor chimice cerebrale numite neurotransmițători. Aceste substanțe chimice ale creierului pot afecta starea de spirit și emoțiile. Un dezechilibru poate provoca depresii majore sau tulburări de anxietate. Antidepresivele corectează acest dezechilibru, dar poate dura patru săptămâni sau mai mult pentru a obține efectul maxim.
Un tratament întrerupt din senin sau luat haotic provoacă simptome de discontinuare. Acest lucru se datorează reactivității unor receptori din creier. Când medicamentul este oprit, organismul încearcă să ajungă la un nou echilibru. Fenomenele de discontinuare sunt de obicei ușoare și dispar cel mai frecvent între 1-2 săptămâni de la întreruperea tratamentului.
Simptomele de discontinuare pot fi cu totul noi sau asemănătoare cu unele din simptomele depresiei. Debutul acestor simptome apare la aproximativ cinci zile de la oprirea tratamentului. De asemenea, ele pot să apară și în cazul în care pacientul omite anumite doze sau reduce treptat doza de medicament. În cazul bătrânilor, a căror memorie este afectată, se întâmplă frecvent să uite pur și simplu să își ia pastila.
Simptomele pot persista
De obicei, simptomele sunt ușoare și foarte rar devin severe sau persistente în timp. Însă, pacientul neinformat despre riscul apariției acestor simptome poate deveni anxios. Mai mult, vârstnicul pune aceste simptome fie pe seama unei recăderi a bolii, fie pe seama unei boli nou apărute. Toate acestea, conduc pacientul către investigații complexe, dar inutile.
Cele mai frecvente simptome de discontinuare sunt:
- simptomele pseudogripale
- senzația de curentare
- amețeala
- insomnia
- iritabilitatea
- accesele de plâns
- tulburările de concentrare
Însă, aceste simptome sunt somatice și nu psihice. De aceea ele pot fi grupate în:
- tulburări de echilibru
- simptome senzoriale (amorțeli)
- manifestări gastrointestinale (greață, vomă)
- tulburări de somn (insomnii, vise agitate)
- simptome corporale generale asemănătoare gripei (letargie, cefalee, transpirații, frisoane)
- simptome afective (anxietate, agitație, iritabilitate)
- uneori manifestări neurologice (akatisie, parkinsonism)
Antidepresivele nu provoacă dependență
Simptomele pot interfera cu viața cotidiană a pacientului și îl pot determina să considere că tratamentul pentru depresie este adictiv.
Dr. Victor Marinescu, medic primar psihiatrie, menționează:
Uneori aceste simptome sunt numite simptome de sevraj dar, un asemenea termen ar implica dependența și ar trebui rezervat drogurilor. Este de evitat pentru medicamente care nu produc adicție cum ar fi și unele antidepresive. Însă, această diferență semantică este mai puțin relevantă pentru ce simte pacientul
Pentru a evita toate aceste simptome neplăcute, tratamentul trebuie întrerupt în timp, doza trebuie scăzută treptat, timp de cel puțin patru săptămâni. Chiar și așa, aceste simptome pot să apară, dar șansele sunt mult mai mici.
Concluzionând, toate deciziile referitoare la inițierea, ajustarea dozelor sau oprirea tratamentului antidepresiv în timpul terapiei trebuie luate de către medicul psihiatru. Este important ca pacientul să fie informat de către psihiatru despre posibilitatea apariției acestor simptome. De asemenea, este foarte bine ca pacientului să i se explice clar că antidepresivele nu provoacă dependență.
