Trageți draperiile peste tabuuri! Azi vorbim despre despre intimitate și da, de importanța pe care o are viața sexuală în cuplu. Poate oare iubirea să omoare pasiunea? Vorbim despre rolul conexiunii fizice și cum primește “separarea” rol pozitiv în cuplu, dar și despre un studiu bun de pus pe un post-it de: “Bună dimineața, darling!”:
Viața sexuală contează în jur de 70% când cuplul suferă și 30% atunci când îi este bine.
Voi ce credeți?
Transformarea permanentă, avantajele ce vin la pachet cu intimitatea și rolul pe care viața sexuală îl poate căpăta sau pierde dar și multe altele, iată-le… în interviul lunii Octombrie. Ne poartă în intimitatea unui subiect intens, al adevărului gol – goluț tratat cu multă căldură, Specialistul ATLAS în terapie de cuplu, Liviu Elefterie.
Cât de importantă este viața sexuală în cuplu și cum putem “contoriza” importanța ei?
Nu există un răspuns unic pentru această întrebare dar, studiile spun că viața sexuală contează în jur de 70% când cuplul suferă și 30% atunci când îi este bine.
Cuplurile de astăzi sunt prinse într-un vârtej în care timpul personal este sacrificat din ce în ce mai mult fie că vorbim de carieră, fie de copii, iar tot acest stres ne obosește și ne face să ne îndepărtăm de intimitatea oferită de cuplu, suntem prea obosiți pentru a mai face sex.
Dacă este să ne referim doar la frecvența și cantitate, nu o să vedem decât o mică parte din problemele cu care se confrunta cuplurile în ziua de astăzi. Evident că toți suntem diferiți și ceea ce este important pentru unii, poate să nu fie deloc important pentru alții, însă în cazul acesta lucrurile stau puțin diferit.
Sexul este esențial într-o relație nouă, unde toți trăim o perioadă intensă și plină de pasiune.
În cele din urmă este vorba de intimitate, plăcere și o expresie a sexualității sub orice formă a ei.
O viață sexuală nesatisfăcătoare poate duce la probleme în cuplu cum ar fi: o comunicare defectuoasă, poate o invalidare, uneori este menționată ca și cauză de divorț, dar problemele nu se opresc aici.
O viață sexuală bună însă, nu asigură o stabilitate a cuplului. Cu toții avem o nevoie fundamentală de a ne simți protejați, iar cuplul asta ne oferă.
Ne fac relațiile sexuale, mai sănătoși fizic și emoțional?
Relațiile sexuale au multe beneficii intelectuale, emoționale, fizice și sociale pozitive. Probabil că toată lumea a auzit despre beneficiile fizice ale relațiilor sexuale și anume de faptul că ajută sistemul imunitar, scade tensiunea arterială, arde calorii.
Oxitocina eliberată în timpul orgasmului asigură un somn mult mai odihnitor pentru ambele persoane și mai ales este o armă foarte bună pentru a combate stresul.
Stresul este în mare parte rezultatul multor factori psihologici care interacționează și poate varia semnificativ de la om la om. Cu toate acestea, poate provoca tot felul de probleme de sănătate, de la dureri ușoare de cap, dificultăți de somn și tensiune musculară, până la probleme mai severe, cum ar fi funcționarea defectuoasă a sistemului imunitar și depresia cronică.
Sexul ne ajută să dormim mai confortabil, iar printr-un somn mai bun, foarte dorit în ultima perioadă, sexul creează un sistem imunitar mai puternic. Crește nivelul de testosteron, dopamină și oxitocină la nivelul creierului, și scade problemele cardiace atât la femei, cât și la bărbați. Mai poate ajuta și la combaterea durerii.
În ce măsură afectează o viață sexuală nesatisfăcătoare sau, poate în extremis lipsa ei, stabilitatea cuplului?
Cum spuneam mai sus, problemele în cuplu au tendința de a crea un cerc vicios prin care problemele din cuplu afectează viața sexuală iar viață sexuala nesatisfăcătoare provoacă mai mult problemele din cuplu, inclusiv infidelitate.
De cele mai multe ori, fie că vorbim de o viață sexuală nesatisfăcătoare, fie lipsa totală a ei, ne transmite un mesaj prin care înțelegem faptul că suntem abandonați.
Unele cauze ar putea fi episoade depresive sau de anxietate, dificultăți în plan profesional, în relațiile interpersonale cu colegii de la serviciu, perioade de stres sau alte probleme de sănătate fizică.
Apar copiii în cuplu și am vorbit despre asta într-un interviu anterior. Ce se întâmplă din punct de vedere al specialistului, în dinamica sexuală a cuplului după venirea copiilor?
Trecerea de la doi la trei este una dintre cele mai profunde schimbări cu care se poate confrunta un cuplu. Prioritățile se schimbă, rolurile sunt recalibrate, iar echilibrul dintre libertate și responsabilitate suferă modificări uriașe.
În această etapă de tranziție, stresul din cadrul cuplului este atât de ridicat, încât se pot instala modificări pe multe planuri, nu doar sexual.
Pe lângă stresul noilor roluri de părinți, la mame apare și stresul de a se adapta schimbărilor fizice și hormonale în perioada sarcinii și a alăptării.
Bărbatul trebuie să înțeleaga acest proces firesc, iar traumele din trecut care pot amplifică sentimentul de abandon trebuiesc discutate în cuplu.
Ține de iubire, libido sau mai degrabă de timp pentru a repune cuplul în prim plan sau un secund sănătos, pentru ambii parteneri?
Cred că ținta este să ajungem să înțelegem că pentru o lungă perioada de timp, dinamică sexuală a cuplului trebuie să fie pusă pe un plan secund sănătos până când independența copilului ajunge la un nivel mai ridicat.
Evident că ce doi pot pierde dorința sexuală după astfel de neînțelegeri sau factori stresori. Dar libidoul scăzut poate fi doar un aspect al disfuncționalității lor ca și cuplu.
În același timp trebuie să luăm în calcul faptul că un copil ne umple cu un sentiment profund de vulnerabilitate și lipsa de control, el ne ține prizonieri într-o neliniște permanentă.
Este timpul un factor, relațiile lungi sunt predispuse firesc la o degradare a vieții sexuale sau ține de un efort constant și de sentimente?
Dragostea nu moare niciodată de moarte bună. Ea moare fiindcă noi nu știm cum să-i realimentam. (Anais Nin)
Cuplurile de lungă durata sunt predispuse la o degradare a vieții sexuale dar nu obligatoriu. Ce vreau să spun este că dacă un cuplu depune un efort activ în a păstra flacăra aprinsă chiar se poate.
Știu că o să sune ciudat când spun că iubirea poate să omoare pasiunea!
De multe ori, cuplurile uită de nevoia de pasiune și de dorința și se axează foarte mult pe iubire și siguranță. Iubirea are nevoie de apropiere, iar pasiunea de distanță, iar aici un cuplu se poate juca pentru a primi și sentimentul de siguranță dar și de aventură, de apartenenta dar și de libertate, de predictibilitate dar și de surprindere. Tot acest “conflict” nu trebuie câștigat de o anumită parte și în felul acesta războiul dintre iubire și pasiune face să țină aprinsă acea flacăra.
Când facem dragoste e bine să ne aducem aminte să ne distrăm.
Cel mai puternic anti-afrodiziac este să tratăm sexul ca pe o obligație. Pentru ca un cuplu să-și păstreze fericirea în plan sexual, este nevoie să deprindă și plăcerea contactului fizic nonsexual.
Un cuplu echilibrat este pregătit oricând să suporte, pentru o perioadă, diferite probleme medicale care împiedică contactul sexual.
Prin mângâieri și cuvinte se poate menține un contact fizic și afectiv, pentru a evita singurătatea în doi. Este foarte important să avem o modalitate de comunicare foarte bună prin care putem să ne spunem ce simțim fără să acuzăm, să-l înțelegem pe partener și la rândul nostru să fim înțeleși când vine vorba despre nevoi și dorințe.
Ce putem face ca și cuplu, pentru o viață frumoasă și sănătoasă din punct de vedere sexual ?
Se presupune prea ușor că problemele legate de sex sunt rezultatul unei lipse de apropiere. Modul în care construim apropierea reduce sentimentul de libertate și autonomie necesare plăcerii sexuale. Când intimitatea se duce într-o fuziune a cuplului, nu lipsa apropierii, ci prea multă apropiere împiedică dorința.
Nevoia noastră de apartenenta, există alături de nevoia noastră de separare. Unul nu există fără celălalt. Cu o distanță prea mare, nu poate exista nicio conexiune. Dar prea multă apropiere face imposibilă separarea a doi indivizi distincți.
Când oamenii se contopesc, când doi devin unul, conexiunea nu se mai poate întâmpla. Nu mai există acea persoană individuală care să se conecteze cu o altă persoană individuală.
Astfel, separarea este o condiție obligatorie pentru conectare: acesta este paradoxul esențial al intimității și al sexului.
Când ar trebui să apelăm la un specialist? Mai bine mai devreme:) sau oricând decât niciodată sau prea târziu
Primele semne la care un cuplu ar fi bine să se ia în calcul terapia ar fi o stare destul de prezentă de conflict mocnit, un alt semn ar fi atunci când unul dintre parteneri se simte nerespectat și poate chiar singur în lupta pentru supraviețuirea cuplului.
Din păcate de cele mai multe ori cuplurile ajung destul de târziu la specialist, iar fiecare vine să-l repare pe celălalt. Nu prea ne asumăm propriile greșeli… Cu cât un cuplu ajunge în terapie mai devreme, cu atât pleacă mai devreme ☺
