Ai făcut o glumă doar ca să eviți o emoție negativă, într-o situație stânjenitoare? E posibil să fi evitat un conflict și să faci exerciții fizice intense în loc să ai orice altă reacție la acea situație?

Sublimarea, compartimentarea…chiar și umorul sunt doar o mică parte dintre mecanismele de apărare psihologică, pozitive.

Sunt toate un aspect normal și natural al dezvoltării psihologice. Identificarea tipului de mecanism pe care îl folosești tu sau cei din jurul tău te poate însă ajuta să înțelegi și să te înțelegi mai bine în diverse situații, să ai o viziune mai clară asupra motivelor ce se află în spatele anumitor comportamente. Poți face asta beneficiind de sfaturile specialistului ATLAS, Psiholog Raluca Neacșu.

 

Ce sunt mecanismele de apărare psihologică?

Mecanismele de apărare sunt comportamente pe care oamenii le folosesc pentru a se separa de evenimente, de acțiuni sau de gânduri neplăcute. Aceste strategii psihologice pot ajuta oamenii să se distanțeze de emoții sau sentimente nedorite, cum ar fi vinovăția sau rușinea. Practic, ele sunt tactici pe care le folosim pentru a ne apăra (la nivel psihic) de ceea ce nu ne face bine.

Ideea mecanismelor de apărare provine din teoria psihanalitică. Propusă pentru prima dată de către Sigmund Freud, această teorie a evoluat în timp și susține că anumite comportamente, precum mecanismele de apărare, nu sunt sub controlul conștient al unei persoane. De fapt, majoritatea oamenilor au aceste comportamente fără să-și dea seama de strategia pe care o folosesc.

 

Tipuri de mecanisme

Au fost identificate zeci de mecanisme de apărare diferite, unele fiind folosite mai des decât altele. În majoritatea cazurilor însă, aceste răspunsuri psihologice nu sunt sub controlul conștient al unei persoane. Asta înseamnă că nu decizi ce faci atunci când o faci, ci răspunsul tău este unul automat. Iată câteva mecanisme comune de apărare:

 

1. Negarea

Negarea este unul dintre cele mai comune mecanisme de apărare. Apare atunci când refuzi să accepți realitatea sau faptele concrete. Îți blochezi evenimentele sau circumstanțele externe din minte, astfel încât să nu ai de-a face cu impactul emoțional. Cu alte cuvinte, eviți sentimentele sau evenimentele dureroase.

 

2. Reprimarea

Gândurile neplăcute, amintirile dureroase sau credințele iraționale te pot supăra. În loc să le înfrunți, să le lași să iasă la suprafață, poți alege inconștient să le ascunzi în speranța că vei uita complet de ele.

Asta nu înseamnă, însă, că amintirile dispar complet, ci rămân într-o formă latentă având capacitatea de a-ți influența comportamentele și atitudinile dar și relațiile cu ceilalți. 

 

3. Proiecția

Unele gânduri sau sentimente pe care le ai despre o anumită persoană te pot face să nu te simți confortabil. Prin proiectare atribui aceste sentimente celeilalte persoane.

De exemplu, s-ar putea să nu-ți placă noul tău coleg de serviciu, dar în loc să accepți acest lucru, alegi să-ți spui că el tu place pe tine.

 

4. Deplasarea

Direcționezi emoții puternice și frustrări către o persoană pe care o percepi ca fiind neamenințătoare. Acest lucru îți permite să-ți satisfaci nevoia de a reacționa, fără să riști consecințe semnificative.

Un bun exemplu al acestui mecanism de apărare este să te enervezi pe copilul sau pe soțul tău, deoarece ai avut o zi proastă la serviciu. Niciunul dintre acești oameni nu este ținta emoțiilor tale puternice, dar reacționând în fața lor este probabil să ai mai puține probleme decât dacă ai reacționa în fața șefului tău.

 

5. Regresia

Unele persoane care se simt amenințate sau anxioase pot „evada” inconștient într-o etapă anterioară a dezvoltării.

Acest tip de mecanism de apărare poate fi cel mai evident la copiii mici. Dacă se confruntă cu traume sau pierderi, se pot comporta brusc ca și cum ar fi din nou bebeluși (încep să ude patul, să-și sugă degetul mare, etc.)

Și adulții pot regresa. Adulții care se luptă să facă față evenimentelor dificile pot reveni la obiceiuri din copilărie cum ar fi să doarmă cu un animal de pluș drag, pot mânca în exces alimentele pe care le consideră reconfortante sau pot începe să mestece creioane sau pixuri. De asemenea, pot evita activitățile de zi cu zi, deoarece se simt copleșiți.

 

6. Raționalizarea

Unii oameni pot încerca să explice comportamentele nedorite cu propriul set de „fapte”, căutând să dea un sens, să găsească o explicație acceptabilă pentru faptele lor. Acest mecanism îți permite să te simțiți confortabil cu alegerea făcută, chiar dacă știi, la un alt nivel, că nu este benefic sau corect.

 

7. Sublimarea

Acest tip de mecanism de apărare este considerat o strategie pozitivă. Acest lucru se datorează faptului că persoanele care se bazează pe el, aleg să-și redirecționeze emoții sau sentimente puternice către un obiect sau către o activitate adecvată și sigură. Prin intermediul sublimării, o dorință inacceptabilă devine una dezirabilă, acceptabilă din punct de vedere social.

De exemplu, în loc să-ți lovești colegul de serviciu, alegi să îți canalizezi frustrarea efectuând exerciții fizice intense. De asemenea, poți canaliza sau redirecționa sentimentele negative către muzică sau artă, nu doar către sport.

 

8. Formațiunea reacțională

Oamenii care folosesc acest mecanism de apărare recunosc cum se simt, dar aleg să se comporte în maniera opusă instinctelor lor, transformând o intenție într-o acțiune opusă.

O persoană care reacționează astfel, de exemplu, poate manifesta un excesiv simț al curățeniei pentru a ascunde dorința de a face un lucru considerat „murdar” din punct de vedere moral.

 

9. Compartimentarea

Acest mecanism de apărare presupune separarea vieții în sectoare independente cu scopul de a proteja anumite elemente ale acesteia.

De exemplu, atunci când alegi să nu discuți probleme de viață personală la locul de muncă, blochezi sau compartimentezi acel element din viața ta. Acest lucru îți permite să continui să lucrezi fără a te confrunta cu anxietățile sau provocările din viața personală.

 

10. Intelectualizarea

Când te confrunți cu o situație dificilă, poți alege să elimini toate emoțiile din reacțiile tale și, în schimb, să te concentrezi asupra faptelor. De exemplu dacă ai fost concediat poți să eviți frustrarea și emoțiile negative considerând că astfel ai ocazia să te odihnești mai mult, să faci lucrurile care îți plac dar pentru care nu aveai timp până acum.

 

11. Umorul

Este, de asemenea, un mecanism de apărare des întâlnit și ușor de recunoscut. Atunci când te confrunți cu o situație stânjenitoare de exemplu, poți să apelezi la umor, la autoironie pentru a evita emoțiile negative.

 

Schimbarea mecanismelor de apărare 

Mecanismele de apărare pot fi privite ca o strategie de tip de auto-înșelăciune. S-ar putea să le folosești pentru a ascunde răspunsuri emoționale cu care nu dorești să te confruntați. Cu toate acestea, totul se întâmplă mai ales la un nivel inconștient. Nu ești întotdeauna conștient de modul în care mintea sau ego-ul tău va răspunde.

Totuși, asta nu înseamnă că nu poți modifica sau schimba comportamentele. Într-adevăr, poți transforma mecanismele de apărare nesănătoase cu unele care să te ajute să te adaptezi mai bine situației. Persoanele apropiate, prietenii și membrii familiei te pot ajuta să recunoști mecanismele pe care le utilizezi. Analizând modul în care mintea ta încearcă să se păcălească poți să identifici momentul în care, inconștient faci o alegere nesănătoasă. Acest lucru îți permite să decizi apoi, în starea conștientă, ce dorești cu adevărat să faci.

 

Apelarea la serviciile unui expert ATLAS în sănătate mintală, cum ar fi un psihoterapeut, psiholog, coach te poate ajuta să recunoști mecanismele de apărare pe care le utilizezi dar și să înveți strategii pentru a face pe viitor alegeri conștiente privind reacțiile tale atunci când te confrunți cu situații dificile.