Terapie

Somnambulism | Cauze, simptome, tratament

Somnambulismul este un tip de tulburare de somn cunoscută sub numele de parasomnie ➤ Simptome somnambulism ➤ Cauze ➤Măsuri de siguranță ➤ Tratament

Somnambulismul
Article

Te-ai gândit vreodată că somnambulismul poate fi o consecință a altor tulburări de somn sau că poate crea un risc de rănire? Probabil că o tulburare de somn cu incidență scăzută în țara noastră nu trage suficient un semnal de alarmă, deși afectează atât adulții, cât și copiii.

Noi credem că wellbeing-ul ține și de o calitate excepțională a somnului, așa că hai să vedem ce ne spune astăzi despre somnambulism/parasomnie, specialistul Hilio, Psiholog Mihaela Cristea.

 

Ce este somnambulismul?

Somnambulismul este un tip de tulburare de somn cunoscută sub numele de parasomnie. Parasomniile sunt un comportament anormal în timpul somnului. De fapt, parasomniile încalcă o graniță între somn și veghe, motiv pentru care acțiunile care apar în timpul episoadelor de parasomnie sunt anormale.

Parasomniile pot fi clasificate în funcție de partea ciclului de somn în care apar. Somnambulismul se întâmplă în timpul somnului non-REM (NREM), de obicei în stadiul III al ciclului de somn, care este, de asemenea, cunoscut sub numele de somn profund. Împreună cu alte parasomnii, cum ar fi vorbitul în timpul somnului, treziri confuze și teroarea somnului, somnambulismul este clasificat ca o tulburare de trezire NREM.

E bine să știi că somnul de desfășoară ciclic și se împarte în somnul non-REM și somnul REM.

Somnul non-REM are trei stadii: primul, care poate dura între cinci și zece minute și în timpul căruia te poți trezi foarte ușor, al doilea, în care organismul tău se pregătește de somnul profund și cel de al treia, în care se întâmplă somnul profund și în timpul căruia poate să apară somnambulismul.

Somnul REM apare la aproximativ o oră și jumătate după ce adormi și este etapa în care au loc visele.

Somnambulismul este caracterizat printr-o serie de comportamente complexe, care duc la mișcări mari în pat sau mers pe jos în timpul somnului.

Somnambulismul recurent cu risc de rănire pentru sine sau pentru alții impune tratament medicamentos imediat. Episoadele ocazionale, benigne, nu necesită tratament activ.

Somnambulismul este considerat o consecință a altor tulburări de somn cum ar fi: apneea obstructivă de somn, sindromul de rezistență a căilor respiratorii superioare, mișcare periodică a membrelor și sindrom de picior neliniștit. Acestea pot fi subtile și greu de recunoscut. De preferat este să se depisteze din timp aceste tulburări de somn pentru a putea fi tratate până să se ajungă la somnambulism.

 

Cauze somnambulism

Există o serie de factori care pot declanșa sau amplifica somnambulismul, cum ar fi:

  • ereditatea – ești mult mai expus riscului de a dezvolta somnambulism în cazul în care un membru al familiei tale suferă de această afecțiune
  • lipsa somnului sau oboseala extremă
  • somnul întrerupt sau neproductiv, de la tulburări precum apneea de somn (pauze scurte în schema de respirație a copilului în timpul somnului)
  • boala sau febra
  • anumite medicamente, cum ar fi somniferele
  • stresul sau anxietatea
  • mersul la culcare cu vezica plină
  • zgomotele sau atingerile
  • schimbările în mediul de somn sau în diferite condiții de somn (exemplu: un hotel)
  • migrenele
  • leziunile la cap
  • etiologice – trauma, stresul

De asemenea, a fost văzut și ca  un „mecanism disociativ de protecție”-  nevoia de mobilizare atunci când impulsurile, sentimentele și amintirile intolerabile ale unui eveniment pătrund în interiorul somnului, moment în care controlul mecanismul de apărare mintală este diminuat.  

 

Simptome ale somnambulismului

Pe lângă ridicarea din pat și mersul pe jos, alte simptome prezentate de somnambuli includ:

  • repetarea de mișcări stând în pat (frecarea ochilor sau tragerea de pijamale)
  • ochii somnambulilor sunt deschiși, dar nu văd la fel ca atunci când sunt pe deplin treji
  • comportament stângaci sau incomod
  • lipsa răspunsului când ți se vorbește sau răspunsurile care pot să nu aibă sens
  • trezirea cu greu din somn
  • vorbitul în somn
  • urinarea în locuri nedorite (de exemplu, în dulap).

Ar trebui să trezești o persoană care merge în somn?

SomnambulDacă partenerul tău sau partenera ta de somn prezintă simptome ale somnambulismului, este important să te asiguri că se află în siguranță și că nu există riscul de a se răni. În cele mai multe cazuri, ei se vor întoarce în pat și vor adormi, dacă nu sunt deranjați, așa că ghidează persoana respectivă către pat cu blândețe, încercând să o liniștești.

Ce nu trebuie să faci este să nu încerci să oprești persoana din a se mișca pentru că se va simți în pericol și este posibil să te atace. De asemenea, nu țipa pentru că efectul ar putea fi același.

 

Măsuri de siguranță

Măsuri care trebuie luate pentru siguranța persoanei atunci când evenimentele se repetă, sunt:

  • îndepărtarea obiectelor potențial periculoase din cameră, inclusiv oglinzi,
  • curățarea podelei de obstacole,
  • plasarea de rulouri exterioare la ferestre,
  • blocarea ușilor și ferestrelor și permiterea individului să doarmă la parter pe o saltea direct pe podea, eventual într-un sac de dormit.  (Articol Expert Opinion on Pharmacotherapy, Somnambulism (sleepwalking) .

 

Prevenție somnambulism

Pentru a preveni apariția și persistența somnambulismului, există câteva metode pe care le poți pune în aplicare.

Cele mai importante sunt:

  • îndepărtarea sau reducerea surselor de stres – identifică sursa stresului și exersează mecanismele care să te ajute să îl ameliorezi – un psihoterapeut te poate ghida către cele mai potrivite metode pentru tine;
  • evitarea consumului de alcool și de cafea, mai ales seara – acestea acționează fie ca inhibitori (alcoolul), fie ca stimulenți (cafeaua) și afectează calitatea somnului tău, mai ales dacă le consumi seara; alcoolul, de exemplu, poate fi un declanșator al somnambulismului;
  • crearea unei rutine relaxante – fă-ți un obicei din a practica activități relaxante, care să îți inducă starea de somn și pe care să le asociezi cu aceasta. Câteva exemple: încearcă exerciții de meditație și de relaxare, fă o baie caldă, citește câteva pagini din cartea ta preferată și pregătește dormitorul – fă întuneric în cameră, îndepărtează device-urile care îți pot distrage atenția și ține geamul deschis cu câteva minute înainte de a merge la somn (o temperatură mai scăzută te va ajuta să te odihnești mai bine);
  • Persoana care s-a trezit vesela dupa un somn odihnitorasigurarea unui somn odihnitor și relaxant – un somn odihnitor este esențial pentru a reduce riscurile de a fi somnambul deoarece oboseala poate să contribuie la apariția afecțiunii; drept urmare, e de preferat să respecți un program de somn (să încerci să adormi și să te trezești la aceleași ore, inclusiv în weekend), să îndepărtezi sursele de zgomot care îți pot întrerupe somnul și să nu mergi la culcare cu vezica plină.

 

Prevalență

Somnambulismul apare preponderent la copii și scade odată cu înaintarea în vârstă. Conform studiilor apare la 2 – 14% dintre copii și 1,6 – 2,4% dintre adulți.

 

Ce pot face părinții pentru a scădea apariția somnambulismului la copii

Este important să știi că există câteva metode la îndemâna ta pentru a scădea apariția la copii a acestei afecțiuni. Acestea sunt:

  • Creează o atmosferă relaxantă pentru copilul tău, înainte de culcare, cum ar fi să asculte muzică de relaxare sau să facă un puzzle sau să citească (în cazul în care are vârsta adecvată, în caz contrat, citește-i chiar tu)
  • Stabiliți programe regulate de somn și păstrați-le. Somnul este important la copilul mai mic. Acest lucru va elimina privarea de somn (lipsa somnului), un factor cunoscut al somnambulismului.
  • Reduc cantitatea de lichide pe care copilul tău o bea seară și asigură-te că merge la baie înainte de culcare (o vezică plină poate contribui la somnambulism).
  • Evită să îi dai alimente care conțin cofeină aproape de culcare (produsele cu cofeină includ cafea, ceai, cola, unii biscuiți, băuturi energizante și bomboane de ciocolată).
  • Asigură-te că dormitorul copilului tău este ferit de zgomote, calm, confortabil, răcoros și întunecat.

 

Apelează la ajutor specializat

Bănuiești că tu sau copilul tău suferiți de somnambulism? Iată când să apelezi la un medic

Ia în considerare să te adresezi medicului dacă apare oricare dintre următoarele situații:

  • Episoadele sunt frecvente, severe sau pot să îți rănească copilul.
  • Somnambulul este rănit în mod repetat în timpul evenimentelor.
  • Somnambulul iese din casă.
  • Somnambulismul apare după adolescență.
  • Somnambulismul provoacă somnolență în timpul zilei.
  • Stresul, anxietatea sau alți factori psihologici par să contribuie la tulburările de somn.
  • Bănuiești că ar putea exista o cauză medicală pentru somnambulism, cum ar fi o tulburare convulsivă, apneea în somn sau o tulburare a mișcării membrelor.

 

Diagnostic somnambulism

Dacă bănuiești că suferi de somnambulism, va trebui să apelezi la un medic specializat în tulburări de somn, care să stabilească un diagnostic exact. Examinarea poate să includă:

  • o discuție referitoare la simptome
  • o examinare fizică
  • o investigație medicală – polisomnografia

 

Discuția despre simptomele pe care le experimentezi

Pentru a înțelege exact ce se întâmplă cu tine, medicul îți va adresa întrebări menite să clarifice dacă suferi sau nu de somnambulism. În cazul în care nu locuiești singur, te sfătuim să mergi la medic alături de persoana respectivă pentru că va ajuta în clarificarea simptomelor. În afară de această discuție, medicul te poate întreba și dacă ai cazuri de somnambulism în familie. Dacă nu primești această întrebare și te afli în situația de a avea un istoric medical în acest sens, comunică-i tu această informație.

 

Examinarea fizică

Pentru a exclude sau a identifica alte boli care se pot confunda cu somnambulismul, cum ar fi, spre exemplu, atacul de panică, insomnia sau convulsiile nocturne, este posibil ca medicul să facă o examinare fizică.

 

Investigația medicală – polisomnografia

O altă modalitate care ajută la stabilirea diagnosticului este polisomnografia, investigație medicală care se efectuează sub supraveghere medicală. Trebuie să știi că aceasta se desfășoară într-o clinică sau într-un spital, în care va trebui să rămâi peste noapte pentru a-ți fi analizat somnul.

Pe corpul tău vor fi plasați senzori care vor înregistra și îți vor monitoriza: ritmul cardiac, mișcările ochilor și ale picioarelor, undele cerebrale, respirația, nivelul de oxigen din sânge. În unele cazuri, este posibil să fii filmat pentru a-l ajuta pe medic să documenteze care este comportamentul tău în timpul ciclurilor de somn, însă vei fi anunțat dacă se va întâmpla acest lucru.

 

Tratament somnambulism

Există tratamente terapeutice care includ hipnoză, psihoterapie și trezirile programate care au raportat rezultate variabile, dar nu garantează eliminarea episoadelor. Se pare că cea mai bună abordare este cea medicamentoasă care de obicei elimina somnambulismul și la copii și la adulți.

Dacă faci parte din cei care s-au confruntat sau încă se confruntă cu somnambulismul nu ezita să contactezi un specialist Hilio în sănătate psiho-emoțională.

 

Surse:

https://www.sleepfoundation.org/parasomnias/sleepwalking

https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S1525505007002995

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/14292-sleepwalking

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/sleepwalking/diagnosis-treatment/drc-20353511

https://www.healthline.com/health/why-do-people-sleepwalk#causes

https://www.sleepfoundation.org/parasomnias/sleepwalking

https://www.nhs.uk/conditions/sleepwalking/

Scris de

Mihaela Cristea

Mihaela Cristea

Psihoterapie
Bun-venit! Sunt Psiholog clinician în psihotraumatologie și terapie post-partum. Tratez cu blândețe copii și vindec copiii interiori. Hai să vorbim! Copilăria modelează viziunea adulților asupra lumii și unele experiențe conștiente sau reprimate creează dificultăți emoționale. Am lucrat cu numeroși clienți cu blocaje emoționale provocate de cauze variate – boală sau moartea unor persoane foarte apropiate, agresiune, neglijare sau percepția lipsei de afecțiune, abuz emoțional – și am înregistrat rezultate foarte bune în vindecarea rănilor ascunse din copilărie. Obiectivul meu în ședințele de terapie este diminuarea cât mai rapidă a suferinței și redarea stării de bine. Folosesc un model de intervenție psihoterapeutică de scurtă durată, dar cu efecte pe termen lung. Programul pe care ți-l propun necesită doar 6 ședințe focalizate pe un obiectiv bine stabilit. Nu lăsa trecutul să te defineasca. Sunt aproape, hai să vorbim.

Competențe:

Stres
Anxietate
Tulburare de stress post-traumatic
Dificultăți de relaționare
Tulburări alimentare
Divorț
Doliu
Dezvoltare personală
Tulburări psihice
Relaxare
Dependențe
Hărțuire
Violență domestică
Abuzuri
Motivație
Burnout

Rezervă o ședință cu acest specialist.

Poți afla mai multe informații direct de la specialistul Hilio.

Distribuie