Abordarea unor subiecte sau situații delicate, precum violența în familie, nu a fost niciodată ușoară. Dar nu putem vorbi doar despre lucruri ușoare, ba chiar despre problemele reale și grave trebuie să vorbim. Des. Zilnic. Ca ele să nu mai fie considerate subiecte tabu, să nu întoarcem privirea și să încercăm să ajutăm cum putem. Pentru majoritatea dintre noi să #stamacasa înseamnă Netflix, Zoom, sport, plictiseală, gătit împreună, alintat animăluțele. Pentru prea multe femei și prea mulți copii sau adolescenți, din păcate, izolarea înseamnă groază. Bătaie și neputință. Un film horror care pare că nu se mai termină.

Ne dorim să putem veni în ajutorul vostru indiferent de vârstă, sex, mediu sau de locul unde sunteți în perioada de izolare și pentru aceasta am stat de vorbă cu Liviu Elefterie, Specialist ATLAS, despre accentuarea acceselor de violență în perioada izolării. A ieșit acest interviu, sperăm să vă ajute.

 

Cum putem descrie impactul psihologic în cazul violenței în familie?

Violența domestică o regăsim la toate categoriile de vârstă și în toate mediile sociale. De cele mai multe ori auzim despre femei și copii abuzați, însă trebuie să atragem atenția că mai există două categorii de oameni care, din păcate, nu sunt atât de vizibile când vine vorba despre abuz și aici mă refer la: bătrâni, bărbați.

Rușinea și izolarea îi determină să nu dezvăluie asta.

Din punct de vedere psihologic, dacă ideea de „casă” implică siguranță și securitate fizică și psihică, precum și adăpost, atunci un copil, un adult sau o persoană în vârstă afectată de violență în familie experimentează o pierdere a identității. Violența în familie poate fi: fizică, sexuală sau psihologică, dar toate cele trei pot fi prezente.

Violența în familie este caracterizată întotdeauna prin: utilizarea controlului și a abuzului psihologic.

  • Victimizarea este asociată cu modificări în percepția abuzatorului, în special cu o credință în atotputernicia sa și cu modificări în percepția victimei despre sine.
  • Sentimentele de vină de sine, rușine și pierderea stimei de sine sunt extrem de frecvente.
  • Apărările psihologice folosite pentru a face față violenței includ negarea existenței sale și reducerea la minimum a gravității sale.
  • Faptele de constrângere și bunătate intermitentă ale abuzatorului pot menține relația și pot da false speranțe persoanei abuzate că violența se va încheia.

 

Crește violența în familie din cauza izolării?

Sigur că da! Sunt mulți factori care ne aduc în acest punct și anume stresul, anxietatea, iritarea, teama.

Când vorbim de stres și anxietate ne referim la a nu pierde locul de muncă, afacerea, a nu ne îmbolnăvi, de a nu pierde poziția socială și relațiile. Aici nu vorbim de abuzatorul clasic, ci despre o categorie de oameni care înaintea izolării nu erau abuzatori în familie pentru că își eliberau furia, energia prin alte metode și în alte medii, iar acum s-au regăsit într-o relație de 24/24h unde putem spune că intimitatea nu mai există.

Lucrul acesta provoacă o stare de tensiune de ambele părți și duce la o escaladare a tensiunilor și divergențelor.

Trebuie să clarificăm faptul că intimitatea nu se referă doar la a sta împreună cu partenerul, ci și la acele clipe pe care ni le oferim nouă. Trebuie să înțelegem că obișnuința ne oferă siguranța, iar în cazul de față nimeni nu este obișnuit cu această izolare. Toate obiceiurile și tabieturile sunt oprite brusc, iar asta crează o tensiune foarte mare.

 

Ce măsuri poți lua ca să nu mai ajungi în punctul de a apela la violență?

Măsurile, de cele mai multe ori, sunt individuale pentru că și răspunsul la acest stres este diferit de la persoană la persoană.

Aici putem da exemplu un părinte care se bucură de prezența copiilor și de timpul petrecut împreună, de a se conecta cu aceștia, dar avem și situații în care părinții se simt copleșiți de energia copiilor și nevoia acestora de a petrece timp împreună. Exact cum spuneam mai sus, în momentul în care intimitatea personală este atacată, de multe ori răspunsul nostru este furia.

Ne pot domoli furia:

  • crearea unei zone de intimitate
  • respectarea tabieturilor celorlalți
  • adaptarea prin compasiune și respect la noua situație.

 

Trebuie să înțelegem că și cei din jurul nostru trec prin aceleași momente și stări ca ale noastre. Este timpul să ne luăm un răgaz, să ne privim partenerul în ochi câteva momente și să încercăm să ne vedem prin privirea lui.

Vom descoperi că acesta, cel mai probabil, simte aceleași lucruri pe care le simțim și noi. Este momentul să ne descoperim pe noi și traumele trecutului nostru, să vorbim despre ele, să învățăm să comunicăm real și să ascultăm la rândul nostru.

 

Există vreo formă în care persoana abuzată se poate apăra?

Dacă mai sus vorbeam de cazul abuzatorului format în noua situație de pandemie, trebuie să readucem în discuție abuzatorul clasic. Acest abuzator de cele mai multe ori are și o dependență fie că vorbim de alcool, de droguri, jocuri de noroc, etc. Aceste dependențe trebuie înțelese de ei, dar și de cei apropiați lor.

Adicțiile sunt doar un simptom al unei probleme, nu problema în sine, sunt doar un mijloc prin care dependentul caută să-și rezolve anumite traume din copilărie, traume care ne deconectează de la propria persoană. Adicțiile sunt un răspuns normal la o situație anormală, acestea sunt doar o încercare disperată a individului de a alina durerea.

Trebuie să găsim exact care este acea traumă și să încercăm să o rezolvăm.

 

Dr. Gabor Mate spunea că:

Nu toate persoanele cu traumă în copilărie au și dependențe, dar toți dependenții au traume în copilărie.

 

Cu toții încercăm să recreăm la un anumit nivel energia din copilăria noastră în căutarea iubirii pe care nu am primit-o așa cum o doream atunci. Întorcându-ne la abuz pot spune că în spatele oricărei acțiuni se află o nevoie! Care este acea nevoie pe care acesta o caută și o primește din acel abuz este întrebarea cheie în recuperarea acestuia.

Victimele violenței domestice care sunt forțate de situație să rămână acasă alături de abuzatori fie că vorbim de permisivitatea socială față de violența în cuplu, fie că vorbim de factorii socio-economici cum ar fi dependență financiară sau izolarea impusă de către autorități, atât bărbați, cât și femei, îngrijorarea lor imediată este minimizarea expunerii la agresiune și vătămare.

În consecință, atunci când un abuzator și o victimă locuiesc împreună, obiectivul este de a lua măsuri concepute pentru a preveni abuzul.

Dacă ieșirea din relație nu este văzută ca o posibilitate de a te proteja, atunci există la îndemână ajutorul autorităților competente. În cazul în care nici această variantă nu este una valabilă, în unele cazuri victima își poate face un plan prin care să restricționeze accesul la diferite obiecte pe care abuzatorul le poate folosi (cuțite ascuțite, precum și obiecte grele sau obiecte cu margini ascuțite, căni de cafea și aparate la îndemână pe blat etc.).

În contextul de față, victima mai poate apela la rude sau prieteni să îi aducă diverse cumpărături sub pretextul temerii de a nu se îmbolnăvi. Acest lucru se datorează faptului că mulți abuzatori au un comportament mai bun în compania altora. Ca o chestiune practică, chiar dacă prietenul sau membrul familiei trebuie să comunice printr-o ușă și să lase ceea ce aduc afară să fie igienizat, obiectivul este de a crea o diversiune care poate ajuta la scăderea tensiunii.

Tot în contextul actual, în care socializarea este redusă la internet, victima se poate folosi de această scuză pentru a apela la prieteni și/sau familie.

Persoanele care încă merg la serviciu pot apela la colegi sau la cei apropiați și să își facă o rezervă financiară și cu cele necesare pentru o perioadă scurtă de timp. Încearcă să fii un părinte bun pentru tine, vezi ce ți-ai spune dacă în situația ta ar fi chiar copilul tău, ce sfaturi i-ai da și urmează acele sfaturi!

Din fericire, chiar dacă perioada este una de mare criză socială și emoțională, liniile de suport și unele centre pentru ajutorarea victimelor violenței în familie ramân deschise.

Linia de suport psihologic ATLAS Help Line îți stă la dispoziție gratuit, 24/7, apelând numărul de telefon 031 630 2020. Suntem aici să te ascultăm și să găsim o soluție împreună. Nu îți fie rușine sau teamă să ceri ajutor. Nu e vina ta prin ce treci, nu meriți asta, nimeni, niciodată nu merită asta.